mi-am taiat parul...mi-am ascuns sanii in spatele unei aparatori...am imbracat pantalonii albastri, am tras peste ei cizmele ce-mi ajungeau pana la genunchi...camasa alba si apoi tunica...n-avea cum sa lipseasca palaria cu boruri largi...la ora 17:00 trebuia sa fiu langa copacul stramb din pădurea Greweln, pe cararea cu dor...ma pricopsisem cu un duel acontat printr-o scrisoare...am cerut satisfactie, dar nu mi s-a dat si trebuia sa rezolv problema cu floreta...dar in aceea perioada femeile nu aveau voie sa aiba astfel de pretentii si nici sa se lupte...speranta cea mare nu era sa castig, ci doar sa fiu recunoscuta...imi doream dezonorarea adversarului...si daca aveam sa mor, muream de floreta lui...i-am cerut sa fie un duel fara martori si a acceptat...eu am venit dinspre izvorul dorului...el dinspre inchisoarea datornicilor...am scos floretele si primul asalt mi-a lasat o urma pe bratul drept...dar dusmanul meu cel mai aprig a fost vantul care s-a pornit si mi-a aruncat palaria la cativa metri...figura inspaimantata a barbatului m-a tintit intre frunzele toamnei..."de ce?"...si s-a repezit sa-mi controleze rana..."sa continuam!" am zis...mi-a mangaiat pletele, acum inexistente..."sunt in mainile tale, omoara-ma"...as fi vrut sa-i infig lama ascutia fix in inima, dar n-am putut...nu-l mai vazusem de atata vreme...
...costumul de muschetar lenevea in asfintit...floretele ramasesera in padure...Tarnava era martora cuvintelor de ciocolata cu fum...vinul se asorta cu aramiul de pe mal...apa era calda si rasetele noastre erau din alta poveste...ceasul bisericii Sfinta Margareta se oprise pentru un minut de drag pentru mine...nu ne-am vazut, dar el i-a cunoscut pe amandoi...medias, oras de amaraciuni fara istorie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu