vineri, 13 iulie 2007

final cu repetitie




scaune de lemn aruncate unul peste altul...praf asezat peste vopseaua scorojita....intunericul nu te lasa sa distingi nimic inauntru...doar pe prima usa e un carton pe care scrie "inchis"... nu se mai soarbe cafea in "La Gazzeta"...nu mai e amurg de dimineata...e rasarit de noapte in ultima zi de plutire...de maine nu vor mai fi blocaje de membre si de organe, nici respiratie accelerata...nici lipire de faianta alba si lacrimi ascunse...o sa fie doar dor...in loc de adio s-au perindat cuvinte fara nici o legatura cu starea din ultimele saptamani, asa cum ne-am priceput sa facem si in urma cu o luna...pe terasa in linistea pietrelor, de pe un scaun in care ai stat cu spatele, ai tasnit spre locul, care nu-ti va mai apartine...in drum te-ai oprit la fantana si ai schimbat doua vorbe cu vecina, care nu prea mai poate scoate capul pe fereastra, nu mai are pentru cine...am stiut eu ca Ofelie e o zeita, pentru ca tot ea a fost pretextul (exagerez sau nu, putea sa traiasca si fara acele informatii pretioase smulse dintr-un zambet)...privesc prea mult din perspectia mea intortocheata lucrurile, dar daca ne-am ocolit atat de mult, de ce nu ne-am dus jocul pana la capat?...sa fi ajuns si tu om?...a fost un adio subinteles, inteleg...am stiut sa citesc printre randuri, de ce n-as face si in aceasta situatie acelasi lucru?...imi convine de minune sa cred ca am tulburat un pic apele din paharul vietii tale...e naiv ce cred si ce scriu, dar mierea e desertul meu preferat...


si acum ce-o sa ramana in urma?...Baneasa...autobuzele impartite...pisica aceea...aeroport...un strop din Deva...mai mult din Buzau...Baudelaire...Green Hours...terasa de langa Lia Manoliu...parc...Constanta...La Gazzeta...o groaza de povestiri...sms-uri intentionate dar si ratacite...patinoar si replica de pe drum...vocea din telefon...tigarile...cafeaua...vinul rosu sau alb...scenariile fabuloase...zambete...fotografia de pe diploma de licenta... si eu...dar nu si randurile tale (s-au pierdut in trash-ul Catalinei)...


...te-am devorat in fiecare minut adio ascuns...

Niciun comentariu: