fete fara ochi, fara gura, fara nas...doar pozitionari ghicite...umbra de gene pe usa galbena a blocului in descoperirea cautaturii in care sa intre cheia...chip lipit de oglinda...identitati ghicite doar in functie de memoria vizuala setata aproape de jumatate...priviri fixe si tampe pentru a induce in eroare...poate si doua complimente...vorbe prea multe si alintaturi enervante (am uitat ca sunt mare si nu mai am loc in categoria de varsta 5-10 ani)...scari coborate si urcate cu atentia unui maturator care-si pretuieste munca...plimbari disperate...culori sterse...moarte de vise...si gust de ciocolata neagra...dureri enervante...urmate de respingere si stransoare...rani adanci pe partea dreapta...asa as rezuma faptul ca timp de trei zile am pierdut obiectul cel mai de pret din viata mea...l-am recapatat, dar nu in forma lui fiabila...dintr-un singur punct de vedere a fost mai bine ca atatea zile nu am vazut, dar nu m-a ajutat la nimic, a fost doar o iluzie asemenea imaginilor pe care le-am completat in cele 72 de ore de absenta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu