o pala de vant si o noua obisnuinta...minutele de melancolie, ca sa nu le zic de tristete...totul are legatura cu un singur lucru...prelungesc prea mult coada ursului, dar nu pot altfel...asa m-am construit din caramizile unei povesti unice...merele verzi cad...strugurii de sub frunzele de vita se coc...si ai plecat...e un pic de pustiu in mijlocul oazei rosii...un loc ce nu miroase a tine...doar un compromis de cateva zile, indeajuns sa sune ca tine..."cretin" oricat as incerca sa-ti spun asa, nu-mi iese...campia e prea uscata si eu prea implicata sa cred in asemenea cuvinte...in portretul sepia tu nu poti fi cretin...doar...ca si acolo simt gheata incalzita rareori...dar nu conteaza, nu mi-am luat tablou doar pentru nuantele deschise...l-am atarnat si pentru ca are culori inchise imbinate cu cele optimiste, toate intr-un intreg de invidiat...am licitat mult pentru o singuratate...mi-a iesit teribil de bine...o singuratate agatata de rama unei fotografii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu