ma sfredeleste caldura...soarele e atat de rau cu mine...si nu e din cauza temperaturilor excesive...in nici un caz...prima zi fara fragi...nu mai am din ce sa culeg...arbustii au disparut asa cum prevazusem...dar gustul ultimei mese frugale persista...imi doresc atat de mult sa mai fi avut pe stoc...dar hibernarea este grea...nu am resurse din care sa ma hranesc si sa trec peste...mierea din debara e incuiata...si eu tot dupa fragi tanjesc...chiar daca era fructul oprit, era acolo sub ochii mei...ma saturam instantaneu...dar acum?...nu-mi mai ajung lacrimile...erau atat de negrii...atat de frumosi...gata pentru a ma infrupta din ei...mi-e frica...o sa mor de inanitie...nu ma vad culegand alte fructe...doar fragii aceia ma satura...poate ploua...dar picaturi de roua pe frunze de arbusti infloriti n-o sa mai pup niciodata...nu mai am martori pentru plimbarile matinale pe iarba uda...doar bicicleta mai sta intr-un colt, asteptand sa ma urc in sa si sa cutreier campurile de fragi maturi...cine ma mai tine de mana, cand unul dintre tepii de pe tulpina ma pisca nevazut si trei picaturi de sange se afunda in pamant?...nu stiu ce sa fac cu dorul meu de fragi...se va dilua singur, ar zice corul...dar semnalele nu sunt de alarma...sunt de asteptare...pana la cultura urmatoare...care probabil ar putea fi stransa intr-un an sau poate doi...picioarele aleraga...numai eu nu...privesc la ochii aceia de argint ai fragului...who'll stop the rain?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu