ofelie...

Ofelie...frantuzoaica miniona...de ce ai aparut in calea noastra despartita?...habar nu ai ce ai facut azi prin prezenta ta stelara...ai spart nuca...coaja ei a implinit azi o luna...ce a trecut timpul...am plantat-o cu atata drag si acum ma doare cresterea....ochii tai caprui, alunitele m-au trimis catre alti ochi de aceeasi culoare si catre alunite de sex masculin...e greu sa ceri favoruri, cand nu mai e loc nici de "buna ziua"...dar tu erai atat de determinata, incat te-am ajutat prin el..."Parlez-vous francais?"...non, je ne parle pas, mais Ofelie parle...m-a maturat repede de pe covorul rosu, dar nici eu n-am insistat...si am plecat uitand cuvintele rostite pe care le-am rememorat pe seara, sa vad daca ti-am zis "te rog" sau "multumesc", doar ca sa nu fi parut iar stapana de sclavi...nu mi-au iesit la socoteala asemenea cuvinte...am mai stat la povesti cu micuta frantuzoiaca...si tu ai trecut in graba, adresandu-mi la fel de rapid vorbe de localizare...si gata pe ziua de azi...un mic miracol a la Ofelie...dar care va ramane singular si fara urmari...nuca s-a adunat de pe jos si se va reface maine...a fost doar o fisura minora...cu toata carapacea in spinare in cateva zile se va rostogoli in adancuri...si eu voi ramane pe tarmul gresit...pentru ca eu cred in jocuri ale destinului...si Ofelie e o zeita...