baby when the lights go out...

cand luminile sunt stinse in dormitoare si aprinse pe strazi o anonima despica vaporii de caldura...o statie de metrou parcursa in reluare din cauza unei glezne ce astepta un sarut si despre care altcineva credea ca fusese ranita in razboaie concupiscente...papucii taie pielea...geanta atarna fara personalitate...masinile fac surfing pe canicula tinuta in ham de un vant potolit si cald...parul ondulat al oricarei fete de pe o cale e umed din cauza apei sarate...nu cum fusese din cauza aversei-amintire...frunzele isi dau cu o crema dupa soare...unghiile de la maini ale anonimei inca se bucura de faptul ca se asorteaza cu cele de la picioare...luna cauta norii...undeva creste un gand, dar ea il rupe... glezna tanjeste, dar...drumul s-a incheiat in fata unei usi ascultatoare...vantul iese dintr-o cutie...gandul s-a descompus deja...dar glezna inca sufera..maine, cand luminile se sting in dormitoare si se aprind pe strazi...

doar saramago...

"e interesant cum ne traim toate zilele din viata despartindu-ne, spunand si auzind pe maine si, in mod fatal, intr-una dintre aceste zile, care a fost ultima pentru cineva, ori nu mai este cel caruia i-am spus-o, ori nu mai suntem noi, cei care am spus-o"

un jurnalist: "daca oameni obosesc de cuvinte, eu raman fara slujba"

"limbajul e conservator, umbla cu arhivele in spate si detesta actualizarile"

"e ca viata, fata mea, incepe nu se stie pentru ce si se termina nu se stie de ce"

Eseu despre luciditate

Jose Saramago

cuvintele nu au sens singure, iar citatele nu au aceeasi savoare fara celalte paginile ale cartii. iar finalul e mai pe placul meu fata de siropoasa incheiere a "Eseului despre orbire".

historia de un sueno...

timpul prisoseste doar inspiratia a intrat in vacanta manata de fulgeratoarea rutina. schite urbane s-ar gasi in tolba zilelor, dar ascutitoarea pare ca s-a stricat lasand creionul bont. intr-o alta zi ar putea aparea o poveste despre pianul care se zbate in spatele florilor mov mangaiat de un tanar cu degete lungi. sau poate istoria unui atelier de pictura unde firele au napadit tablourile si unde o maestra il vaneaza pe ucenicul altora. dar azi neinspiratia care nu se mai numeste blocaj s-a hranit un pic din strachina inventiilor nocturne.

pr-ul tot pr ramane. asa ca s-a decis sa-si mai faca un pic de imagine intr-un capsor brunet. ce a reusit? sa rascoleasca in carul cu fan, unde era doar un ac. intr-o noapte, el s-a decis sa carpeasca un pic naframa destramata de uitare. modelul rezultat in goblenul din poala nu poate fi inteles. atatea nuante amestecate fara nici un folos. atatea ate incurcate. dar au trecut prea multe luni de cand era declarat croitorasul cel viteaz. iceberg-ul nu se mai topeste doar la o falfaire de vis. siropul de unguras e dosit bine in camara, asteptand toamna...

amintiri de pustoaica...

aveam 16 ani si un castron galben cu cirese...un album cu abtibilduri...o camera in care erau doua prietene si un televizor...si aveam si euro 2000...si un pic mai multa pasiune stransa sub unghii pentru echipa nationala...eram inca in grupe, dar nu mai stiu care meci...un egal cu germania...o infrangere in minutul nouazeci cu portugalia (gol costinha) si nebunia de meci cu anglia, 3-2, penalty-ul lui ganea si vorbele lui dulci de dupa marcarea golului....si apoi acel 0-2 cu italia...au trecut atat de multi ani sau asa mi se pare...nu mai tin minte la care dintre meciuri (nu cel cu italia) mi-am adus prietenele la mine ca sa mancam cirese in buza verii...am strigat, dar nu am baut bere, nu se asorta cu ciresele...si la final am vrut sa iesim in strada...pana la urma n-am iesit in centru, langa fantana...si asa cum se intampla intotdeauna chiar daca amintirile nu sunt chiar atat de ofertante avem noi grija sa le impachetam si sa le scoatem la taraba ca trufandale...mana lui hagi pe inima, golul lui chivu din meciul cu anglia, bucuria lui ganea, nebunia lui dorinel munteanu...

am 24 de ani si un pachet de tigari...albumul este acasa la fetesti, fara abtibilduri, un cadou nostalgic primit de la tata...camera aceea parca nu mai e a mea, iar prietenele s-au imprastiat prin tara...euro 2008 nu mai e al meu...in toti cei opt ani am rupt legaturile cu echipa nationala, cu fotbalul...ochii care nu se vad, se uita si se indreapta spre alti ochi...din meciul romania-franta n-am retinut nimic, poate doar exacerbarea de la inceput...un imn fortat invatat pe genunchi in vestiar...ce bine ca se canta doar trei strofe...cam asta e prezentul...peste opt ani poate peria zilelor si noptilor o sa stearga praful de pe fotografia acestor europene pe care nu le revendic, dar la al caror proces particip de pe ultimul rand, scaunul din dreapta...

parfum de razboi

"sunt in punctul precis unde o frantuzoaica te-ar tutui, o elvetianca ar incerca sa afle cate carti de credit ai in portofel, iar o americanca ar intreba daca ai un prezervativ"

"pictorul de razboi a privit fresca in bezna, analizand paradoxul : unele vorbe se sinucideau semantic, negandu-se pe sine. Olvido era una dintre ele. De pe malul intunecat al amintirii ei, ea il privea cum isi bea coniacul"

"eu nu caut parfumul trecutului"

Pictor de razboi - Arturo Perez-Reverte

o carte despre Olvido...si ce ne-am face fara ea daca intr-o zi ar calca pe o mina antipersoana...si despre un fotograf devenit pictor...si despre o moneda....