ingroparea anului...

nu e nimic sinistru in titlul postului de azi, asa se zicea la final de an inainte ca mult-uzatul "revelion" sa apara...concluziile le-am tras de par cu multa vreme in urma...acum e momentul urarilor inspirate sau neinspirate, eu am trimis cateva...

urmatoarea compozitie s-a nascut tarziu in noaptea lui 30 decembrie:
nu as vrea sa para un mail de insistenta intarziata, eu as zice ca e unul fara intentii (pana la urma citeste-l cum vrei, dar ai grija sa fie de la stanga la dreapta). am vrut doar sa-ti doresc un an altfel decat 2007, cu mai putine tristeti si cat mai multe fericiri.
mirodenii si esente cat mai variate in cele douasprezece luni care urmeaza: miros de busuioc pentru ianuarie, un praf de scortisoara in februarie, frunze de coriandru pentru martie, aprilie invaluit in tarhon, mai de iasomie, cateva cuisoare in iunie, peste iulie putin ghimbir, un august de culoarea sofranului, septembrie de rom, cateva picaturi de vanilie in octombrie, un noiembrie construit din esenta de migdale prajite si un decembrie mirosind a sirop din muguri de brad. as incheia apoteotic cu un "La multi ani!" :)

cam atat de la fata locului, din ultima zi a anului...

scuze...

uneori iluziile se imprastie atat de repede incat nici timp de un "imi pare rau!" nu ramane...da, imi pare rau pentru toate magariile pe care le-am comis...si imi mai pare rau ca n-am avut mai mult curaj...e momentul in care astrele s-au scuturat si si-au regandit strategia pentru un capricorn si pentru un peste...finalul scris in stele nu va mai avea loc...eu l-am rescris...si mie nu-mi plac finalurile fericite...deci nuvela aceasta nu avea cum sa fie reusita, daca la final personajele ar fi avut macar o floare in comun...

drum bun, printule!

periodice...

doua imbratisari...
douazeci de zambete...
cinci conversatii...
zece priviri...
o cearta...
un sfat...
o cafea...
un hohot de ras...
o incurajare...
doi ochi...patru ochi...
o tigara, doua tigari, x tigari...
poate o propunere...
un el...o ea...

vorbe...

mi s-a spus ieri...
...ca am complexe de inferioritate...
...ca sunt o persoana care se incadreaza in clasa "obisnuitelor" din punct de vedere al frumusetii...
...ca am realizat cateva lucruri pana la 23 de ani (in curand 24)...
...ca o sa fiu urmarita...

am simtit ieri...

...o paranoia incredibila...

...o tristete interioara motivata de aparitii albastre...

...frigul de pe aeroportul de la Baneasa...

...si absenta cuiva...

am crezut ieri...

dintr-un saptamanal...

(...) Boala îl descoperă însă vulnerabil şi incapabil să se apere. Regăsim întreaga simptomatologie descrisă de Styron: oboseală, somnolenţă, pierderea dorinţelor, teamă de viitor, voce nesigură, durere în pîntec; merge încovoiat, picioarele sînt moi, fiecare gest cere un efort supraomenesc. Îşi găseşte cu greu cuvintele, e incapabil să scrie, dimineaţa are vertijuri, se aşază pe marginea patului şi stă minute în şir într-o stare de prostraţie, fuge de lume, amînă întîlnirile, are lapsusuri, rupturi de ritm, gura uscată ca iasca, vederea ceţoasă. Îl bîntuie gîndul sinuciderii, se agaţă – o vreme – de munca la birou, de fapt se preface că lucrează, nu are curajul să ia decizii. Depresia: „Nu avem dreptul să folosim acest termen sub orice pretext (...). Cuvîntul şi realitatea lui acoperă o tragedie, fizică şi psihică, un mister, un rău, iar acest rău este indispensabil să fie tratat, îngrijit, şi – mai ales – să fie spus, exprimat“. Depresia se hrăneşte din ea însăşi, bolnavul ajunge să se complacă în propria-i suferinţă. Misterul bolii rămîne întreg. Ca şi Styron, Labro vede în depresie „inexprimabilul“, „indicibilul“

Coborari in infern - Alexandru Calinescu, Dilema Veche

inca o deplasare...

coordonate temporale: 7:30-22:30

coordonate spatiale: bucuresti-poiana brasov

coordonate umane: eu, noul fotograf si un celalalt sofer

coordonate de interes: componentii echipei de Cupa Davis

intriga, actiunea si deznodamantul: a fost dimineata duminica. era imposibil sa nu fie, dar de data asta am trait-o, n-am dormit-o...cu stomacul adunat intr-un singur loc, cu obisnuitele senzatii de voma am pornit spre poiana brasov...intai popas la sala sporturilor pentru o simulare de meci de fotbal...m-am amestecat un pic cu "marile nume" pentru a stabili niste intalniri la inaltime...problema principala rezolvata si avand aproape trei ore libere, am sugerat sa mancam...noul fotograf a propus sa mergem in centru, sa lasam masina undeva si sa mergem pe jos prin piata sfatului, dar celalalt sofer n-a fost de acord si ne-am invartit vreo jumatate de ora pentru a gasi loc de parcare, culmea, n-am gasit...am luat-o spre sibiu...am ochit o pensiune...noul fotograf s-a dus sa intrebe daca pregatesc mancare...celalalt sofer era nervos...cand am intrat si eu mirosul de clor mi-a articulat urmatoarele cuvinte: "nu stam aici, plecam!"...si asa am facut...am mai mers citiva metri cu masina...un restaurant, dar gazduia o pomana...ne-am asezat la o masa un pic mai departe de oamenii imbracati in negru...chelnerul intreaba:

- doriti de baut sau de mancare?

-de mancare, raspunde corul.

-pai nu prea avem timp sa ne ocupam de asta, ne-o taie el.

ne-am ridicat de la inca o masa cu niste indicatii pretioase ca undeva mai incolo este un alt loc, unde totusi am putea manca.

masina e parcata, noi mergem spre restaurant, dar un paznic ne chestioneaza:

-mrgeti la paradis?

-nu. cautam un restaurant.

-pai, e un fast-food mai incolo.

eu nu fast-food, nici ei fast-food. asa ca: "mergem in poiana si mancam acolo"

zapada cata mi-am dorit, brazi verzi si cuminti. aer prea curat pentru plamanii mei intoxicati. serpentine usor luate. panorama brasovului. si soarele plimbandu-se pe tonele de zapada de pe drum. apoi multimi de oameni si eu atat de aproape de ei. pe langa pitorescul peisajului, noi tot flamanzi eram. hotelul aurelius trebuia sa ne gazduiasca pentru intalnirile stabilite in oras, asa ca am zis poate e mai bine sa ne astamparam foamea acolo.

se facuse 14:00. in restaurantul hotelului cu crengi de brazi la intrare, subiectele mele, isi luau masa. nu stau sa urmaresc pe nimeni, asa ca: "mergem! nu numar dumincatii nimanui" celalalt sofer probabil isi dorea sa ma omoare. in ochii albastri ai noului fotograf nu am citit nici un resentiment. am calcat din nou pe crengile de brazi si cautarea continua. un pic mai sus de aurelius era un alt hotel.

ne-am apucat de urcat pe o poteca abrupta si pavata cu zapada batatorita. eu raman conducatoarea de grup. chiar daca aveam ghetele mele meseriase de munte, am avut si unele ezitari, care l-au facut pe noul fotograf sa creada ca am nevoie de ajutor. pe parcursul celor 500 de metri de urcus m-a impins de la spate, "te ajut, sa nu cazi!". restaurantul de pe coama, era inchis. celalalt sofer spumega in urma noastra. am intrat in cele din urma la piatra mare, hotel de patru stele. cand am deschis usa restaurantului, doi chelneri dadeau cu aspiratorul si imprastiau miros de detergent de covoare. "veniti prin spate!, ne indemana ei. complicat si pana am gasit spatele

"nu stiu cum te descurci tu in strainatate, daca aici ne-ai plimbat asa", ii arunca celalalt sofer noului fotograf. "parca-i lovit cu pucul', adauga, doar pentru mine. ajunsi la destinatie, am gasit o singura familie...dupa cateva minute am ramas singuri...si acum pe repede inainte...am stat de voba cu subiectii...am lasat zapada in urma, am vazut meciul romaniei intr-o spelunca de la marginea brasovului...am castigat multe lucruri in deplasarea asta, poate si amicitia unor ochi albastri...acum sunt in asteptare unora verzi...

miriapodul...

daca timpul ar fi miriapod....
....ziua de joi s-ar fi stins mai devreme decat a facut-o...
....vineri s-ar arata mult mai repede si ar trece cu viteza sunetului, dar nu ca sunetele care-mi trec prin piept din ce in ce mai des...
...sambata n-ar conta...
...iar duminica nici n-ar exista...
...luni, probabil ar incepe o noua poveste, sau poate nu...sau poate povestea incepe chiar de maine, da nu cea pe care mi-o doresc...
daca timpul ar fi un miriapod carnivor...
...mi-ar inghiti insectele din burta si le-ar anihila pe cele din cap...si ar avea grija si de cele din jurul meu...
daca timpul ar avea peste 179 de perechi de picioare, eu as fi mai batrana...
...dar timpul nu face parte din regnul animal, nu e insecta, nu e pasare, nu e mamifer, de fapt, timpul nu e...

scrisoare de mos nicolae...

draga iulia,
iti scriu de la mare departe...stii cat de neindemanatica sunt...doar erai de fata cand am reusit sa umplu casa de fum condimentat cu miros strident de margarina, de la floricele (doar erai acasa)...ti-am povestit si depre gratarul meu de peste, care s-a transformat in scrum (dar n-a fost vina mea)...mai tii minte painea prajita pana cand n-a mai ramas nimic din ea? (n-ai cum, nici atunci nu erai)
povestea de azi incepe asa...am facut curat peste tot (in afara de camera lui)...totul stralucea de curatenie si mirosea atat de bine...ai fi fost mandra de mine...cand am revenit acasa totul era un dezastru pentru ca se dezghetase frigiderul...asa ca iarta-ma daca ti s-a stricat ceva din macare...sunt un copil neindemanatic (stii doar ce prize rabalagite avem)...
stiu ca nu exista cale de intoarcere, poate mos nicolae o sa fie mai darnic cu tine decat a fost cu mine...si pana ai ajuns tu, totul era la loc, doar gresia era un pic umeda...

cu stima.

roxana

buze inflorite...

mangaiase o floare cu privirea...cateva cuvinte...acum asteapta momentul in care petalele ii vor vorbi din nou...dar mai sunt atat de multe zile si ea simte frigul de afara...distanta dintre ea si floare e masurabila in sute de kilometri...cateva fotografii nu-i incalzesc sufletul, care pare de gheata...multa incertitudine intre azi si cele cateva zile care o despart de revenire...si daca va ramane muta si nu se va mai deschide, atunci ce va face ea?...colectionara de flori o va presa si pe aceasta intre filele galbene ale dictionarului vechi...va pune si aceste fotografii intr-un folder ascuns din mintea ei...nu mai vrea sa ticluiasca planuri, sa se gandeasca...e o noua floare, o noua provocare, dar energia e din ce in ce mai putina...fara petale mangaiate, fara sepale incruntate, fara pistil incovoiat, fara stamine cunoscute...doar niste buze si o floare...o poveste, care poate ca s-a terminat chiar cand a inceput...

horoscop...

n-am crezut in astre, in zodii, nici in luna asta n-am sa cred... dar ar fi frumos sa se transforme in realitate, macar o parte dintre cuvintele de mai jos, masluite pentru Capricorn si Pesti in luna decembrie:

Capricorn: If there's romance in the air on the 1st, there's a good chance that it could be coming long-distance. Maybe an ex who's relocated to Bangkok gives you a call -- and lets you know they're single. Maybe somebody you met when you were both stuck in the airport on unexpected layovers emailed you to let you know they finally reached their destination -- but they're itching to meet up with you again. Sure, long-distance has its disadvantageous, but give this person a chance. After all, if it's really love, you two can work together to meet halfway. Maybe this is more serious than you thought?

Pesti: There are times for equivocating. Then there are times for acting. The 1st and 2nd, it's time for action! You need to trust your gut and do whatever it tells you when it comes to a romantic situation. Haven't you noticed, by now, just how much smarter your gut is than you? And you're awfully intelligent! On the 6th and 7th, don't commit in writing to anything you aren't sure you're ready for (but be sure you ask your gut what it thinks -if it says you're ready, maybe you are!).

mai sunt vreo sapte zile de tacere...ce greu mai trece timpul..

oooops...I did it again! (II)

dragul meu,

ne-am revazut. esti mai frumos ca anul trecut. ochii tai sunt mai verzi ca niciodata. buzele tale mai carnoase. ai implinit 23 de ani. acum joci, nu doar dai cu crosa in mantinela. echipamentul tau are mai mult albastru.

eu. nu ma potolesc niciodata. o sa ma ascund in continuare in spatele fustelor catalinei. ea e mai curajoasa decat mine. tot in constanta locuieste, tot 23 de ani are. numai ca acum doar ce a iesit dintr-o relatie de un an, care i-a macinat viata.

as putea sa ma mut la miercurea ciuc, dar uneori e prea frig acolo si noptile sunt prea lungi. daca tu mi-ai cere asta, eu as zbura...