birt sedus si abandonat...

pe o strada, intr-un vechi castel se afla un loc in care totul e stramb...scaunele sunt mese, care la randul lor sunt scaune, sprijinte de tavan, care se opune parchetului suspendat si pe care stau bauturile cu sticle...fara bar, dar cu un ospatar ce tine locul vacant lasat de catel...e unul mare si cu ochii verzi,care stralucesc asigurand in acelasi timp lumina din birt...din suc s-a intrupat o lamaie, singura de altfel pe care o impart furnicile dotate cu picioare in creier...un fluture agonizeza intr-un colt de perete...era vedeta pana acum cateva saptamani, dadea recital pe scena suspendata din mijlocul tavanului...i-au luat microfonul si l-au dat la topit, doar, doar cu banii stransi vor salva negrul luat ca sclav tocmai din centrul tarii...armasarul cu coama alba, care se dezbraca pentru o mana de fan s-a retras in munti din lipsa de motivatie...doamna obosita care ii strecura iarba in iesle va muri peste doua zile...singura prezenta feminina din randul personalului s-a evaporat, iar in locul ei a aparut o fiinta fara trup, doar un cap si cu ochii verzi...si astfel lumina verde din local s-a amplificat reliefand pianul fara clape de langa scena...colonelul din capatul strazii a baut verde de paris in loc de cafea si si-a lasat ciupercile drept mostenire...aratosul (lasa cele mai mari bacsisuri actualei capatanoase) a fugit in America cu o doamna generoasa pe care a intalnit-o la un vin de pahar rosu chiar la primul scaun, acela de langa iedera din gradina in care au crescut serpii...ploaia se intoarce in nori lasand crevase in pamantul ranced...usile sunt sparte, doar geamurile mai pastreaza mirosul de negru al catifelei rosii ce se intindea in jurul acoperisului...fotografiile au ars in rame de atata suparare...beciul s-a umplut de broaste mute...lumina verde incepe sa palpaie...sunt ultimele momente de amor dintre ospatarul crud si fiinta nascuta din ramasitele Catalinei (asa o chema pe tarfa de lux a localului)...ea si aratosul emigrant erau complici in amor si in furaciuni...pana cand...ea a prins blestemul doamnei generoase si s-a dematerializat...in ochii fostului ospatar, care in lipsa de altceva, s-a descarcat in vintrele efemere e intuneric...scaunele sunt scaune...mesele sunt mese...colonelul e viu...Catalina e o naluca....doamna generoasa va pleca in cateva zile la Medias...aratosul nu mai lasa bacsisuri...catelul latra...el serveste bauturi din sticle...fluturele n-a rezistat, dar azi e preselectie pentru un nou solist...armasarul a raspuns la sms-urile insistente ale doamnei obosite, care mai are cateva zile de trait...pianul si-a regasit clapele ascunse in beci, unde broastele au prins glas...miroase a mov pe la geamuri...iedera e abundenta...e soare si cerul da, nu mai ia ploaie...la doua strazi mai incolo e inima cuiva...fericirea si-a mutat sediul...