la rece...

asa a inceput totul:

Patinaj si dragoste (selectii-17 februarie 2007)
Rep: -Care sunt primele cuvinte care iti vin in minte atunci cand auzi "patine"?
EP:- Patinele sunt viata mea, sunt dragostea mea, hobby-ul meu, aproape toata viata mea. Patinez de aproape 20 de ani, deci pot spune ca patinele inseamna totul pentru mine

Rep:.- Ai trei titluri mondiale, cinci europene si unul olimpic, care mai este motivatia ta pentru a continua?

EP: - Intotdeauna mi-am dorit sa fiu cel mai bun si de aceea cred ca pot reveni oricand in circuitul amator.

Rep:- Cum vrei sa-si aduca aminte lumea de tine ca un artist desavarsit, ca un bun saritor sau ca un om de show?

EP:- Un bun saritor, un bun saritor (repetitie intentionata), un artist, dar as vrea sa-si aduca aminte lumea de mine ca de un bun patinator.

despre plusenko e bine sa scrii atunci cand perdeaua de euforie se ridica...si bineinteles, cand ai timp si muzica lui edvin marton nu mai are loc in laptop...cand ochelarii crapati te privesc stramb de pe raftul de sticla...

asadar in urma cu patru zile...

...aveam/n-aveam acreditare la "kings on ice"...asa ca totul a fost un joc de glezne al sortii, trecand cu driblig de baiatul in tricou albastru de la usa, eu si fotografa cu fundite ne-am cocotat confortabil in sectorul doi al polivalentei, aproape de scena, aproape de boxe, departe de culise... nimic nu mai era ca anul trecut, cand eu si rusul patinator am schimbat intrebari si raspunsuri (moment de neuitat, cum l-am batut eu pe umarul aparat de o geaca de piele, pe rusul caruia ii tineam ghinioane, cand se intrecea cu yagudin...ale tineretii valuri ce sa mai zici)...

din punctul nostru de vedere...prea putina gheata...neincapatoare pentru hoarde...si parca nici pentru plusenko...intunericul a fost taiat de patina campionului olimpic din 2006...costum negru(spre nemultumirea fotografei cu fundite) si plete blonde...pe scena, marton era ingerul (pentru ca era imbracat in alb) cu vioara...eu pe scaun incepeam sa inteleg senzatiile pe care le au cei care se dau in roller-coaster, desi n-am incercat niciodata...ma lipisem de scaun si de teama sa nu stric momentul nici macar n-am clipit...a trecut repede (poate a fost o secunda, poate au fost doua)...dar cand omul-negru cu paiete a parasit patratul de gheata, eu parca aveam centura de siguranta...si s-a intors tot negru...inca o secunda...inca o centura...

si clepsidra nemiloasa maruntea gheata mai ceva ca spargatorul gigantic din curtea fabricii...jumatate de secunda pe ritmuri grecesti si culoarea pasiunii l-au devorat pe plusenko in cutia aceea de chibrituri...un bis de o nanosecunda n-a potolit poftele tinerelor domnite...loc de scrieri muzicale nu mai era, doar de hidratare in ploaia efervescenta...copil balai, poate o sa ne zambesti si in finlanda!