dupa multe zile am incheiat cu tristetea si am inceput borcanul cu serbet roz...ea venea din paginile cartii " corectii" a lui jonathan franzen ("o vreme in bucatarie nu mai fu denise, ci doar tristete")...motivul pentru care probabil am amanat sa ajung la pagina 544 a fost starea persoanala de plans...nu poti suprapune doua file albe pentru ca sunt redundante...nici tristete peste tristete...dar cand lingura de inox musca din continutul roz al recipientului din debara, totul devine mai suportabil...un ghemotoc de serbet intr-un pahar cu apa limpede...
"singurul lucru pe care nu-l uita pana in ultima clipa era cum sa refuze"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu