daca....

daca n-ar fi existat telefonul mobil...
-buna ziua. aveti legatura cu brasovul.

cabina de lemn scartaia sub greutatea ei. telefonul albastru cu disc negru avea vopseaua zgariata. receptorul detinea doua capsule sparte. nu se auzea prea bine.

-alo, zuzi tu esti? ai ajuns? intreba fana. zgomotul era mai puternic decat vocea zuziei.

a inteles pana la urma ca zuzi era bine pozitionata pe Tampa in nehotararea ei de a cobori in depresiune. puse receptorul in furca si se indrepta catre masina de scris. mai fuma o tigara, mai sorbea din cafea, mai scria doua cuvintele, acele masinii tacaneau in ritmul pulsului. era aproape trei. nici o telegrama.doar aceea conversatie telefonica laconica, din punct de vedere al interesului csikszeredian. oja incepuse sa sara de pe unghiile lungi. avalansa de telegrame a inceput sa soseasca.

nu stiu daca plec. stop. nelinistita. stop. ma uit la ceas. stop. era ultima foaie inramata asemenea unei fotografii in sepia.

secundele se scurgeau incet printre petale de lalele. timpul era un melc stricat. cafeaua nu mai avea gust, fumul ii ineca plamanii, genele falfaiau obraznic, cand a ajuns telegrama decisiva. am zburat spre apus. stop.

peste doua ore sunetul metalic al telefonului albastru a inundat masina de scris, cana de cafea si pachetul de tigari.

-aveti legatura cu szeklerburg.(transcrierea fonetica a cuvantului rostit de centralista nu e asta, dar pentru respectarea adevarului istoric al ultimelor doua luni a fost scris corect).

-nu pot sa cred. ai ajuns! izbucni din spleen-ul fanei.

-n-am foarte mult timp. sunt bine. nu-ti face griji! totul e la locul lui asa cum l-am lasat marti. o sa am grija de cartof, daca apare. si firul de alama s-a rupt. legatura s-a strans, la fel ca inima fanei. receptorul a lovit de mai multe ori cutia, capsulele au sarit impratiindu-se pe podeaua lemnoasa si murdara. intr-o lume viitoare si evoluata ar fi urmat conversatii in pauzele de criogenie. zuzi ar fi pictat in rosu-galben-albastru ruperea barierelor cu ajutorul sefului de tren. poate ar fi vorbit si despre crivatul prietenos, despre personajele din filele calendarul surorii, despre apropourile nocturne ale vulpoiului batran a carei labuta este ferecata, despre indiferenta unor ochi frumosi, poate si despre timiditatea colegului din zona alba, despre barul inchis, despre prezenta chelarului si despre absenta.

usa a scartait cand noaptea a intrat intre genele nerimelate. fana tarsaia picioarele pe asafaltul imbacsit. geanta albastra acoperea tristetea blugilor. "zuzi a zis ca dupa aprilie vine septembrie", incerca creierul ei sa articuleze...din pacate, nu era in viitorul evoluat ci in prezentul lalelian....

P.S.explicatie foto: de data aceasta lalelele mov sunt pentru zuzi, pe ea s-o injurati pentru acest festin colorat.