joi, 1 mai 2008

rataciri...

jiltul era arcursul pentru vioara-podea...note false de batranete se iteau impreuna cu praful anilor irositi...vopseaua sarise de pe amandoua...traisera mai mult decat era nevoie...acum erau doua obiecte inutile, la fel ca stapana lor...

in urma 10.000 de zile pusese la presat un sarut...intre filele proaspete ale unei carti...acum nici nu-si mai amintea numele...parca avea copertile verzi...si titlul era din doua cuvinte...era intr-o zi de marti...purta manusile negre si rujul rosu...avea 23 de ani si o vara calduroasa inainte...se imbracase de sarbatoare pentru acel moment din biblioteca generoasa... usa n-a vociferat, asa cum face acum... tocurile groase ale pantofilor cu bot rotund ghilotinau linistea cu ajutorul podelei care atunci era o podea-toba...jiltul proaspat lacuit era asezat langa fereastra care tinea cat tot peretele...pe biroul care mirosea a brad stiloul avea penita uscata...cerneala din calimara se terminase de vreo doua saptamani...in jurul ei carti noi si vechi...perdelele galbene atarnau de atata praf inghitit...soarele patrundea in camera doar pentru ca fasiile erau prinse la mijloc cu bucati din cordonul de la rochia rosie...a intors scaunul cu brate lungi catre rafturi...clopotele bisericii din apropiere cantau, probabil cazuse o stea...se aseza...in fata ei curcubeul cotoarelor se dezvolta pe verticala...pentru cinci secunde inchise ochii...pe sub pleoape i s-au plimbat doua secvente...baiatul pe care il stia de doi ani compostand un bilet...si apoi buzele lui amestecandu-se cu buzele unei necunoscute...momentul de hipnoza se terminase...acum zbura spre raftul al doilea...tocurile atarnau de pe treapta a treia a scarii caramizii...rochia ii descoperea picoarele in toata lungimea lor...unghiile alesesera cartea aceea verde...o deschise la pagina 100...buzele colorate s-au lipit de hartia velina...conturul rosu a ramas acolo...piciorul drept a coborat alaturi de cel stang...cartea era la locul ei...asa-zisa-femeie afara din biblioteca...

usa s-a redeschis dupa 10.000 de zile...era la fel cum o lasase, dar cu mai multe riduri...sarutul, insa era la fel de tanar...intre filele deja galbene...lipsea doar un chibrit...daca intreba cineva de mine, nu-i spune unde am plecat...

Niciun comentariu: