"nimic nu e mai trist ca o absenta"..."doar pentru asta scriem, ca sa-i facem nemuritori pe oameni"...
"sint emotii care se intorc pe neasteptate, e ca atunci cand vezi trecand o femeie, iar tu nu mai pastrezi de la femei decat niste sarmane amintiri si zambetul, ori unduirea rochiei, ori parul aranjat, intr-u fel te fac sa-ti simti genunchii moi, ia-ma, fa cu mine ce vrei cu mine, e ca si cum razboiul te-ar chema la el"...
Memorialul manastirii
Jose Saramago
in fata lui saramago nu prea am cuvinte...una dintre primele carti, un pic mai nerafinata decat puzderia care a urmat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu