intr-un compartiment al trenului rapid constanta-bucuresti eram eu si o carte... nimeni altcineva sa completeze cele cinci scaune ramase libere...intr-o dupa-amiaza limpede...nici nu trecusera zece pagini si traficul pe culoar incepuse...doi copii, pentru ca la varsta mea nu-i pot numi altfel se tot perindau prin fata usii cu geam, prin dreptul perdelelor albastre trase pana la jumatate... ele erau acolo sa-mi apere spatiul intim... dupa vreo zece treceri cu incetinitorul, cei doi inculpati s-au incumetat sa deschida usa...- e liber? intreaba unul dintre ei, cel mai inalt si cu tricou albastru-inchis. avea de prinsa de materialul subtire o legitimatie alba pe care n-am vazut ce scria. probabil era fosta-numita matricola, de la scoala. probabil credeau ca ma dau in vant dupa oamenii cu legitimatii. se mai gandeau poate ca la gradul meu de miopie n-o sa observ impostura.
- da. am zis.
cel mic s-a asezat la un scaun departare de mine, iar vorbitorul pe diagonala mea.
au mai trecut cateva pagini.
- fumati? intreaba din nou cel mare.
- nu.
- de ce nu fumati?
n-am mai raspuns. mi-am vazut in continuare de cartea mea invelita in coperte antice pe care le foloseam in clasa a treia pentru vocabular. cartea este a Fotografului si nu vreau s-o lezez.
a mai trecut probabil o pagina.
-hai, sa mergem. ca deranjam! spune mai mult pentru el purtatorul de cuvant al grupului.
s-au ridicat si-au plecat.
liniste.
am mai inghitit cativa kilometri de cale ferata. oare s-au dat batuti? raspuns negativ.
cel mare a tras de usa compartimentului. avea un cos rosu in mana. ca acelea din supermarket-uri.
- domnisoara, doriti un suc?
- nu, multumesc!
si s-au mai perindat cativa metri de sina.
era randul tacutului:
- domnisoara, doriti un suc?
- nu, multumesc! si am trantit un zambet fortat.
credeti ca au renuntat? daaa, in cele din urma da.
dupa o inserare am ajuns la bucuresti. cu inca vreo suta de pagini de citit si cu vreo douazeci de minute intarziere.
Un comentariu:
...vara asta se poarta.
Trimiteți un comentariu