acum ca am lamurit macar un pic lucrurile sa intram dezgoliti in desfasurarea actiunii...
o blonda in albastru isi traieste viata non-sexuala pe scena salii amfiteatru a teatrului national inconjurata de un copil existent doar pe banda, de un paznic aproape haios, de un patron chipes, de un pretendent cu peruca, de un mitocan cuplat cu o icoana cu picioare lungi, de un tata nostalgic, de o manechin(a) contorsionata si de un dansator de contemp (ascuns bine in niste colanti albi si asezat intr-o vitrina schimbatoare)...replicile s-au amesteca rezultand pentru mine o piesa destul de trista...dar nu fac cronici de teatru, ci cronica aventurii filtrata prin ochii mei si ai zuziei...
...joia trecuta a fost ziua pactului de neagresiune a Dansatorului cunoscut in bezna culiselor teatrului national de opereta...fara flori, fara biletele, fara comentarii rautacioase, doar cateva ace infipte cu ajutorul cotului in mana zuziei, de fiecare data, cand in cabina de sticla manechinul clipea...
...intuneric pe randul patru la scaunele 23 si 24...in spate cateva replici ale mitocanului de pe scena (in timp ce la el mitocania se termina cand paraseste puntea, ceilalti traiesc cu ea in fiecare zi)...am fost tacuta si pentru ca stefan al-II-lea eram cam departe de mine si miopia se bagase intre noi...zuzi a fost tacuta pentru ca fotoliile erau incomode...
...mi-a placut sclipirea din ochii blondei...melcul...si finalul plin de machiaj...cam asta a fost cronica unei aventuri fara sex...
Un comentariu:
no sex...sad.
Trimiteți un comentariu