miroase a iarna in bucuresti....vantul e aspru si dulce in acelasi timp...nu mai pot sa-mi fie dor de ceva ce n-am avut in nici un fragment literar...fara cuvinte lenese...asa se intampla cand iti dai drumul la vale din varful cel mai inalt...te ranesti, dar daca ai noroc poti ajunge la poale in viata...soarta...ce bine ar fi sa fie ea de vina in fiecare zi...mai sunt si altii pe planeta...la cativa mii de kilometri, intr-o camera de hotel in care telefonul suna insistent...el ridica receptorul si afla imediat cu cine se converseaza...dar o lasa pe micuta buburuza sa-si duca pana la capat discursul...ii atinge aripile cu un betisor glumet si seducator..."cu mine nu vreti sa vorbiti domnisoara?...as avea multe de spus, dar nu pot..."domnul X?", intreaba buburuza..."da chiar el"...dar vreau sa schimb interlocutorul cat mai repede pentru ca nu am intrebari scrise pe foaie pentru el...poate alta data...mai incerc...o sa sune ocupat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu