mi-e frig si e septembrie....e luna aceea in care...era inainte de Rosenborg...si trag pe mine hanoracul portocaliu...masa la care nu s-au rostit nume...si pantalonii de pijama...soare bland... si tremur...minge lipita de racheta....si sosetele albe...expresii de genul "e chiar bun..."...seriale de vise la Deva...si nu-mi mai aduc aminte de altceva...mi s-a facut un dor nebun...si derulam inainte timpul pana in martie...oriunde ai fi sper ca ti-e bine (tot de la taxi citire)...am inceput sa scriu...nelipsitul ceai de vanilie...dar n-o luam de la capat...raman in acelasi punct fix...tu numai tu (citez doar clasicii)....nu e logica...doar absenta prelungita...urmari ale unei priviri din septembrie...ale unei intalniri in bratele zgurii de septmbrie...ale unei nebunii de mai putin de doi ani in care doar de doua ori a fost septembrie...dar in 2006 deja trimiteam mesaje care le prevesteau pe cele din iunie...si nu mai am cuvintele din iunie sa-mi tina de cald in acest septembrie prafuit...poate doar acel "roxana" grav din iulie in loc de "adio".... si in februarie o sa fie frig...dar ca in fiecare februarie pe 27 o sa fie ziua ta...a mea e pe 12, ianuarie de data aceasta...au trecut cateva anotimpuri din acel septembrie...nu ne-au schimbat definitiv...daca ne-am reintilni in acest septembrie n-am avea ploi comune, nici soare martor, nici ninsoare albastra, nici lapovita in maini, nici furtuna inimoasa, nici macar bucurie in ochi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu