la rece...

asa a inceput totul:

Patinaj si dragoste (selectii-17 februarie 2007)
Rep: -Care sunt primele cuvinte care iti vin in minte atunci cand auzi "patine"?
EP:- Patinele sunt viata mea, sunt dragostea mea, hobby-ul meu, aproape toata viata mea. Patinez de aproape 20 de ani, deci pot spune ca patinele inseamna totul pentru mine

Rep:.- Ai trei titluri mondiale, cinci europene si unul olimpic, care mai este motivatia ta pentru a continua?

EP: - Intotdeauna mi-am dorit sa fiu cel mai bun si de aceea cred ca pot reveni oricand in circuitul amator.

Rep:- Cum vrei sa-si aduca aminte lumea de tine ca un artist desavarsit, ca un bun saritor sau ca un om de show?

EP:- Un bun saritor, un bun saritor (repetitie intentionata), un artist, dar as vrea sa-si aduca aminte lumea de mine ca de un bun patinator.

despre plusenko e bine sa scrii atunci cand perdeaua de euforie se ridica...si bineinteles, cand ai timp si muzica lui edvin marton nu mai are loc in laptop...cand ochelarii crapati te privesc stramb de pe raftul de sticla...

asadar in urma cu patru zile...

...aveam/n-aveam acreditare la "kings on ice"...asa ca totul a fost un joc de glezne al sortii, trecand cu driblig de baiatul in tricou albastru de la usa, eu si fotografa cu fundite ne-am cocotat confortabil in sectorul doi al polivalentei, aproape de scena, aproape de boxe, departe de culise... nimic nu mai era ca anul trecut, cand eu si rusul patinator am schimbat intrebari si raspunsuri (moment de neuitat, cum l-am batut eu pe umarul aparat de o geaca de piele, pe rusul caruia ii tineam ghinioane, cand se intrecea cu yagudin...ale tineretii valuri ce sa mai zici)...

din punctul nostru de vedere...prea putina gheata...neincapatoare pentru hoarde...si parca nici pentru plusenko...intunericul a fost taiat de patina campionului olimpic din 2006...costum negru(spre nemultumirea fotografei cu fundite) si plete blonde...pe scena, marton era ingerul (pentru ca era imbracat in alb) cu vioara...eu pe scaun incepeam sa inteleg senzatiile pe care le au cei care se dau in roller-coaster, desi n-am incercat niciodata...ma lipisem de scaun si de teama sa nu stric momentul nici macar n-am clipit...a trecut repede (poate a fost o secunda, poate au fost doua)...dar cand omul-negru cu paiete a parasit patratul de gheata, eu parca aveam centura de siguranta...si s-a intors tot negru...inca o secunda...inca o centura...

si clepsidra nemiloasa maruntea gheata mai ceva ca spargatorul gigantic din curtea fabricii...jumatate de secunda pe ritmuri grecesti si culoarea pasiunii l-au devorat pe plusenko in cutia aceea de chibrituri...un bis de o nanosecunda n-a potolit poftele tinerelor domnite...loc de scrieri muzicale nu mai era, doar de hidratare in ploaia efervescenta...copil balai, poate o sa ne zambesti si in finlanda!

blocaj...

se intampla rar, dar si cand se petrece e spaima mare in bostanarie...nu pot sa scriu despre nebunia de duminica...o sa incerc sa pun cap la cap cioburi de imagini, petece de conversatie si cativa pasi de dans...

miroasea a tamaie dulce in culisele teatrului de opereta "ion dacian" pe unde rataceau doua muze brunete si o pereche de ochi verzi...pe mesele mov se ingramadeau culorile costumelor...acum vin explicatiile pe care nu cred ca pot sa le dau foarte coerent...

cum au ajuns muzele acolo? ce cautau?

pai dupa o baie de soare pe terasa motorizata si dupa cutiile de lichid baute lejer, se asorta un spectacol din care sa se adune litere si fotografii...erau acolo pentru UK a lui RM, in special pentru MU (cam asta cautau, dar ce au gasit? asta este deja intriga)... cartela galbena le-a trecut peste barele mealice si le-a propulsat pe culoarul lung si supravegheat al cabinelor in care toata lumea saluta pe toata lumea si in care vocile baritonale umbla nestingherite...mana plina de fond de ten i-a scuturat uneia dintre muze creierul si a apasat butonul zambetului tamp si a intrebarilor scurte...a urmat intunericul scaunelor albe, a gardurilor de plasa si a vocii lui speedydanny cel colorat...

ce-i cu ochii verzi?

muza fondului de ten se sprijnea de o masa mov, in timp ce a doua intrusa ii dadea coate pentru a-i atrage atentia asupra unor pantaloni cu dungi..."asta e istvan!" (dar micuta necredincioasa refuza impartasania)...lumina s-a aprins cand posesorul pantalonilor a rostit cuvantul magic: "istenem"...si de aici a inceput sa curga mierea imaginilor...cele doua alunite simetrice de pe omoplati...transpiratia alunecand catre coapse...dezgolirea si incatusarea...momentul palariei si al insingnelor...toate apartinandu-i lui istvan...

care este povestea culorilor?
inr-o poveste urbana intotdeauna va aparea eclectismul neinteles...fie ca va purta ciorapi colorati, costume de negre, pantaloni albi sau chiloti galbeni...

e greu sa scrii despre sfarseala care te conduce pana la usa si care te lasa cu pofte de cultura...

serbet si tristete....

dupa multe zile am incheiat cu tristetea si am inceput borcanul cu serbet roz...ea venea din paginile cartii " corectii" a lui jonathan franzen ("o vreme in bucatarie nu mai fu denise, ci doar tristete")...motivul pentru care probabil am amanat sa ajung la pagina 544 a fost starea persoanala de plans...nu poti suprapune doua file albe pentru ca sunt redundante...nici tristete peste tristete...dar cand lingura de inox musca din continutul roz al recipientului din debara, totul devine mai suportabil...un ghemotoc de serbet intr-un pahar cu apa limpede...

"singurul lucru pe care nu-l uita pana in ultima clipa era cum sa refuze"...

daca....

daca n-ar fi existat telefonul mobil...
-buna ziua. aveti legatura cu brasovul.

cabina de lemn scartaia sub greutatea ei. telefonul albastru cu disc negru avea vopseaua zgariata. receptorul detinea doua capsule sparte. nu se auzea prea bine.

-alo, zuzi tu esti? ai ajuns? intreba fana. zgomotul era mai puternic decat vocea zuziei.

a inteles pana la urma ca zuzi era bine pozitionata pe Tampa in nehotararea ei de a cobori in depresiune. puse receptorul in furca si se indrepta catre masina de scris. mai fuma o tigara, mai sorbea din cafea, mai scria doua cuvintele, acele masinii tacaneau in ritmul pulsului. era aproape trei. nici o telegrama.doar aceea conversatie telefonica laconica, din punct de vedere al interesului csikszeredian. oja incepuse sa sara de pe unghiile lungi. avalansa de telegrame a inceput sa soseasca.

nu stiu daca plec. stop. nelinistita. stop. ma uit la ceas. stop. era ultima foaie inramata asemenea unei fotografii in sepia.

secundele se scurgeau incet printre petale de lalele. timpul era un melc stricat. cafeaua nu mai avea gust, fumul ii ineca plamanii, genele falfaiau obraznic, cand a ajuns telegrama decisiva. am zburat spre apus. stop.

peste doua ore sunetul metalic al telefonului albastru a inundat masina de scris, cana de cafea si pachetul de tigari.

-aveti legatura cu szeklerburg.(transcrierea fonetica a cuvantului rostit de centralista nu e asta, dar pentru respectarea adevarului istoric al ultimelor doua luni a fost scris corect).

-nu pot sa cred. ai ajuns! izbucni din spleen-ul fanei.

-n-am foarte mult timp. sunt bine. nu-ti face griji! totul e la locul lui asa cum l-am lasat marti. o sa am grija de cartof, daca apare. si firul de alama s-a rupt. legatura s-a strans, la fel ca inima fanei. receptorul a lovit de mai multe ori cutia, capsulele au sarit impratiindu-se pe podeaua lemnoasa si murdara. intr-o lume viitoare si evoluata ar fi urmat conversatii in pauzele de criogenie. zuzi ar fi pictat in rosu-galben-albastru ruperea barierelor cu ajutorul sefului de tren. poate ar fi vorbit si despre crivatul prietenos, despre personajele din filele calendarul surorii, despre apropourile nocturne ale vulpoiului batran a carei labuta este ferecata, despre indiferenta unor ochi frumosi, poate si despre timiditatea colegului din zona alba, despre barul inchis, despre prezenta chelarului si despre absenta.

usa a scartait cand noaptea a intrat intre genele nerimelate. fana tarsaia picioarele pe asafaltul imbacsit. geanta albastra acoperea tristetea blugilor. "zuzi a zis ca dupa aprilie vine septembrie", incerca creierul ei sa articuleze...din pacate, nu era in viitorul evoluat ci in prezentul lalelian....

P.S.explicatie foto: de data aceasta lalelele mov sunt pentru zuzi, pe ea s-o injurati pentru acest festin colorat.

simbolism...

si ce daca unii oameni au in piept trei flori albastre crescute dintr-o inima rosie...

eu vreau lalele galbene si pestrite, anemone, magnolii si albastrele... chiar vreau zambet in mijlocul soarelui, niste ochi frumosi, o tusa de slabiciune, un praf de nobletete si putina delicatete...

dar nu primesc decat un buchet mare de begonii printre care si cateva flori de cactus, vreo patru camelii roz, un lan mare de garoafe si narcise galbene, niste rozmarin si trei zambile roz...adica un buchet de ganduri negre printre care se mai zaresc si cateva flori de suferinta, vreo patru doruri, un mare "m-ai dezamagit" si la fel de multe iubiri neimpartasite, niste amintiri si trei dureri...

in spatele scenei mi se pregateste un manunchi mare de maci...doar o simbioza a uitarii...

pofte...

am pofta de lalele...pofta sa rup tulpinile carnoase cu dintii...sa smulg o lalea din puzderia din parcul cismigiu, batut cu piciorul la amiaza...vreau sa miroasa a ele in fiecare dimineata...sa vad rosu, mov, galben, negru in fata ochilor...vreau petale in par si frunze pe perna...parfum in spatele urechii si la incheieturi...si o esarfa...

am pofta de o fusta...n-am mai purtat din vara...mi-e pofta de o fusta noua...m-am saturat de bulinele celei negre, de generozitatea materialului rosu, de moliciunea rochitei galbene, de volanele celei maro, de lungimea celei negre...

mi-e pofta sa am codite si sa fac baloane de sapun...nu mai vreau puzzle-uri cu un milion de piese si care dau impresia ca sunt rezolvate, dar in ultimul moment piticul ghidus strica tot tabloul...

mi-e pofta de viitor!

ilustrata din ciuc (fana si zuzi-partea a VI-a)

dragi parinti,

aflati despre noi ca suntem bine-sanatoase. am ajuns la miercurea ciuc. da, pentru a saptea oara in 2008. stiu ca nu intelegeti voi de ce atatea drumuri in judetul harghita, dar acum nu-i momentul sa puneti intrebari, chiar nu e cazul. bine daca insistati, am fost la un meci de hochei. e frig, stiu, dar m-am imbracat gros (nu mi se vedea decolteul si nici zuziei camasa alba acoperita de vesta verde) nimic nu a mai fost ca pe vremea tricoului cu numarul zece...

mami, sa stii ca un baiat ne-a zis "miti", dar noi nu i-am raspuns, un altul i-a invadat camera zuziei, dar nu-ti face probleme, n-o sa-ti aduc un ginere de la miercurea ciuc. poate zuzi... ea i-a dat numarul unui baiat care are legatura cu iarna. eu i-am oferit foaie si pix, dar ce sa-i fac daca avea fantezii telefonice in vestiar? tot pe zuzi a lovit-o un puc si era sa primeasca si o crosa cu dedicatie in figura. (ilavenii stiu de ce). un domn mai in varsta se tot uita spre noi, dar noi, fete cuminti. si asa am ramas pana ne-am urcat in rosi. atunci s-a rupt filmul. dar voi nu va faceti griji, doar am ras si am facut planuri pentru viitor. (haha, nici nu stiti ce pregatim-oops, asta nu era pentru voi, dar n-am cum sa sterg, n-o luati in seama). si a mai fost si soferul de furgoneta si baiatul din benziarie cu bere. i-am aranjat eu pe amandoi.

sa stiti ca era vorba despre echipa romaniei, am devenit patrioata de curand (l-am fentat pe uraciosul secui de la poarta). scorul nu vi-l mai spun ca pe vederea asta nu cred ca o sa incapa foarte multe.

Va imbratisam!

zuzi s fana

voal...

am o presimtire aburinda in cana de cafea...
am un ghimpe in degetul mic al mainii drepte...
am doi ochi setosi...
am niste urechi surde...
nu am voal...
nu am cecuri in alb...
si nici pe...

o alta bruneta slaba...

nu e nici ildiko, nici eniko...e chiar kinga...dar de ce bruneta cu ochii verzi? de ce atata zeflemea in fiecare secunda a vietii mele?...jur ca nu mai suport...aceeasi poveste ironica una dupa alta, ca intr-o carte de nuvele in care scriitorul neinspirat toceste aceeasi tema pana la epuizare...

domnule autor, mai schimba peisajul, mai schimba personajele...chiar toate trebuie sa fie brunete si slabe? chiar trebuie ca de fiecare data brunele sa ramana cu printul?...ai sa-mi spui ca banii nu-ti ajung, ca in adolescenta ai trait o iubire imposbila cu o astfel de fata...totusi nu ti-a spus nimeni ca in carti nu trebuie sa indrugi numai realitate?...esti un ratat...

din acest moment refuz sa mai ascult de pixul tau...demisionez din rolul meu de nefericita, de visatoare...tu nu vezi in ce hal m-ai adus?...o sa ma implori acum sa mai am rabdare pana la ultima pagina a romanului pe care abia l-ai terminat...o sa-mi spui ca ti-e rusine de ce ai scris pana acum si ca ai nevoie de mine...o sa invoci faptul ca tu esti stapanul, ca eu sunt creatia ta...o sa adaugi ca si eu sunt bruneta...da, bruneta cu ochelari si multe kilograme in plus si cu creier de gasca tanara...te si vad tarandu-te pe covorul tau cel soios de rosu, implorand...o sa ies din fiecare fila a cartii tale imbecile...

acum ti-ai batut atat de rau joc de mine...m-ai tinut in sah timp de un an de zile...promitandu-mi ca blondul cu ochii verzi va fi al meu...o sa-mi raspunzi ca nu tu mi-ai bagat in cap astfel de idei si ca a facut parte din dezvoltarea personajului, din definirea caracterului credibil al povestii...

haha, cine o sa creada aberatiile tale?...cine o sa creada ca roxana se poate indragosti doar dupa ce l-a vazut pe stefan de trei ori?...cine o sa creada ca roxana e in stare sa bata de sase ori cate cinci sute de kilometri, doar pentru a-l vedea pe el?...cine o sa creada ca bruneta cu ochelari plange o noapte intreaga si printre lacrimi o descopera pe kinga?....ciine ar crede ca din cauza lui stefan, roxana si-a pierdut cheful de munca si nu se mai regaseste?...roxana e un personaj tragic si depresiv, dar chiar trebuia sa ma distrugi in halul asta?...nu ajungeau micile baclavale otravite, chiar trebuia sa o aduci in fereastra disperarii?...ai mai avut si nerusinarea sa o lasi sa vada fotografii cu ei doi?...si sa citeasca literele scrise de degetele ei subtiri: "he is the person who makes me happy every day.........”....mai e si poliglota..

.bun, n-ai terminat opera care zici ca-ti va schimba viata...chiar si la criza mea de isterie tu n-ai reactionat...nu mi-ai spus cum o sa termine roxana naratiunea asta...stiu doar ca planuiesti ca stefan si kinga sa ramana impreuna...vezi, te ocupi doar de personajele importante...de roxana uiti mereu, chiar daca ea face toata actiunea mai suculenta...daca n-ar fi fost ea, kinga si stefan ar fi fost doi rutinati...dar tu iti dai aere, ma pui la respesct..."eu sunt geniul, tu executantul !", imi ziceai la inceput...nu ti-a ajuns nuvela in care andrei ramanea cu miruna si roxana scruta cerul de la etajul noua?...acum m-ai mutat la unu, sa te asiguri ca nu ma mai gandesc nici macar o secunda la distante...bine, si eu si tu stim ca exagerez, dar nu uita tu m-ai creionat asa...nu te plange!...nu-ti smulge parul din cap, gaseste solutia...roxana intr-o saptamana pleaca...te saruta pe fruntea aia lata de geniu si te lasa cu paginile goale...scriitor ratat si pervers...

"Roxana, darling, ai uitat ca nu-ti plac finalurile fericite?", apuca sa mai spuna barbatul...din cele 400 de pagini negre, acum doar 3 mai aveau litere de plumb...cele de final in care un anumit stefan si una kinga se casatoreau pe gheata...un final care n-avea inceput...

later edit: in incercarea de a o impaca pe roxana, autorul pierdut a facut-o pe kinga fata de la pagina 3 din click prin mana binecuvantatoare a zuziei...dar roxana nu se mai intoarce...

leapsa de pisica...

prima mea leapsa de cand cica blogaresc, devin importanta....glumesc, oricum pentru pisica olga cea pasatoare eram importanta (ma alint)...deja din intorducere incep sa vorbesc despre mine...daca e opt, opt sa fie...
1. sunt mai mult decat alintata. daca cineva s-ar gandi sa-m faca un portret, cu siguranta pe acolo ar trebui sa fie bratele altcuiva care sa ma tina in brate, sau sama picteze intr-un cos de pisica.
2.mi-ar fi placut sa invat chineza, aveam planuri, dar am renuntat. in continuare mi-ar placea sa stiu portugheza, olandeza, germana, maghiara etc.
3.sint o mare plangacioasa. uneori ajunge sa-mi arati degetul si incep sa dau apa afara din ochii.
4. sint o urmaritoare de barbati. adica nu-i las sa scape usor. ii vanez pana ma plicitisesc. vanatoarea are termen intre 1-2 ani. unii ar numi-o obsesie...
5. intr-un card de femei, intotdeauna cred despre mine ca sunt aia mica, proasta si urata.
6. mirosurile, culorile si esarfele sint definitorii in viata mea.
7. am fost fana lui fernando morientes. m-am lasat intre timp, dar un interviu tot imi doresc cu el.
8. viitorul meu copil ar trebui sa aiba ochii verzi si sa se faca arbitru de tenis sau hocheist.
eu as da-o mai departe da n-am cui....