scrisoare de mos nicolae...

draga iulia,
iti scriu de la mare departe...stii cat de neindemanatica sunt...doar erai de fata cand am reusit sa umplu casa de fum condimentat cu miros strident de margarina, de la floricele (doar erai acasa)...ti-am povestit si depre gratarul meu de peste, care s-a transformat in scrum (dar n-a fost vina mea)...mai tii minte painea prajita pana cand n-a mai ramas nimic din ea? (n-ai cum, nici atunci nu erai)
povestea de azi incepe asa...am facut curat peste tot (in afara de camera lui)...totul stralucea de curatenie si mirosea atat de bine...ai fi fost mandra de mine...cand am revenit acasa totul era un dezastru pentru ca se dezghetase frigiderul...asa ca iarta-ma daca ti s-a stricat ceva din macare...sunt un copil neindemanatic (stii doar ce prize rabalagite avem)...
stiu ca nu exista cale de intoarcere, poate mos nicolae o sa fie mai darnic cu tine decat a fost cu mine...si pana ai ajuns tu, totul era la loc, doar gresia era un pic umeda...

cu stima.

roxana