destin...

daca stergi toate mail-urile referitoare la un anumit subiect, mai ramane arhiva messenger-ului. faceam curat prin ea si am descoperit ce am sters in urma cu cinci luni...acum le-am pastrat intr-un document word...mi-e drag de inocenta mea de atunci si de unele dintre cuvintele lui, si un pic de ale mele...dar mai minunate sunt comentariile pe baza textelor plamadite impreuna cu pisica olga si cu albinutza...

el: din pacate n-am la indemana citate pe care sa le ofer ca raspuns celui pe care mi l-ai trimis. iti raspund cu propriile-mi cuvinte: n-am un fizic avantajos. e ok, dar nu iesit din medie. si mie, ca altora, mi s-a refuzat apa in multe randuri. n-am murit de sete pana la urma, deşi credeam ca asta se va intampla. uneori nu este suficienta intalnirea dintre un om insetat si un izvor cu apa. omul trebuie sa gaseasca acel izvor care curge pentru el. care-i va potoli setea. si daca nu-l gaseste din prima, trebuie sa aiba rabdare. avem o capacitate de a indura mult mai mare decat banuim.

eu: Lisabona ramane orasul meu preferat... nu zic de carţi (mi-am dat cam multe talente de intelectuala)... vantul ma iubeste... iar aroma ceaiului de vanilie ma inspira... am o umbrela albastra... sandale roşii (nu sunt Dorothy)... foarte multe alunite... simtul mirosului dezvoltat... si destule idei nastrusnice... in clasa a patra i-am spart capul unui coleg cu un echer de lemn... la liceu i-am pus unei colege fenobarbital in coniac (voiam ca unul dintre baietii din gasca sa profite de ea si de inocenta ei pierduta)... la facultate am dezvoltat o pasiune pentru unul dintre profesori (nematerializata, din pacate)... faceam desene abstracte (e prea mult spus, doar niste mazgalituri fara noima)... şi acum....

pisica olga: imi cere drepturi de autor, asa ca le pastrez pentru mine si pentru ea, ca sa ne amuzam cand o sa ne facem amandoua mari...

albinutza: inca mai rade si se minuneaza de ce am fost in stare...

the end