miros vetust de iarmaroc si un pic de ploaie la soroc...copil brunet biciuit in mijlocul bataturii denivelate...sub sopron sapa astepta in zadar sa strice palmele feciorelnice...pisicile obeze cautau prin ograda teracota salvatoare...in curtea aceasta nu cresteau vaci, ci doar gaini si copii...noroi ravasit de papucii de casa stricati, nu de gumarii agatati la uscat pe sarma ruginita...caisii tineri au inceput sa imbatraneasca, frunzele nu-i mai asculta ca vara...o parte din pamant si-a schimbat look-ul, de la negrul spalacit si tare, acum vopseaua e mai inchisa si el mai rascolit...copilul isi sterge lacrimile de pe obraji, acolo unde pamantul lasa urme adanci...ochii lui caprui s-au obisnuit cu peisajul pe care-l absorb atunci cand spatele este impodobit cu semne rosii de bici...un perete albastru pe care scrie "anilatac"...acoperisul de tigla al vecinului...poate si cainele care isi trage pleoapele peste ochii din sticla atunci cand urechile fine receptioneaza un sunet mai ascutit... de aceea copilul nu tipa cand e momentul pedepsei...azi a fost un cos de struguri rasturnat...ieri un ou strivit in cuibar...alaltaieri o matura rupta...si maine va fi ceva...e singur pe prispa...amintirea comediei ii indulceste laptele din strachina lui preferata...ploaia spala dalele care duc spre curtea gainilor adunate in curnic..."ploaie, multumesc!"...ar fi vrut sa sopteasca, dar stie de la tatal lui ca ploaia nu are urechi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu