s-a facut deja o saptamana...m-am intors in locul pierzaniei dupa o actiune la care n-am prea vrut sa ma misc, dar de la care m-am ales cu niste fotografii...nici n-am apucat sa trag in piept aer ca am luat-o catre locul mai mic al ratacirii din cladirea cea mare a pierzaniei...bine ca il schimbam peste cateva zile pentru ca ar fi fost foarte greu sa intru intre acei pereti in care am tesut povesti, iar el sa nu mai fie alaturi de mine...revenind...am intrat in camera cea mica si afumata...coincidenta sau nu, el isi savura cuiul...straniu...am tras de cateva ori cu ochiul, el de fiecare data m-a ocolit pe mine si privirea mea...in urma cu o saptamana ne despartisem cu zambetul pe buze...si acu am ras si am incercat sa ma comport normal...mi-a iesit zic eu destul de bine...am avut si pretexte sa nu ne adresam cuvinte, desi as fi vibrat la cuvintele lui...in alte conditii ar fi intrebat ce si cum...acum nu...maine, daca apare mai urmeaza un test...inapoierea si ultimei carti...o amintire din generozitatea lui...nu vom sti niciodata cum ar fi putut fi...spre seara am vrut sa demonstrez ca inca mai sunt o persoana sociala...am dat zvon si am adunat prieteni si fosti colegi...as fi vrut sa ma cocot mai aproape de cer, dar nu erau locuri, asa ca am sfarsit pe una dintre stradutele Lipscaniului...da inca mai pot sa ies la bere...mi-ar trebui o astfel de iesire in fiecare zi ca sa uit sa ma gandesc la el in orice seara...constientizez ca din punctul de marti lucrurile nu mai au cum sa evolueze, ci doar sa o ia la sanatoasa inapoi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu