de adormit...

imi caut ursuletul ratacit printre rautati si gust amar...jucaria mea cafenie cu ochii inchisi...mi-e dor sa-l tin de mana si sa ne plimbam singuri pe sub caisul, care oricum nu exista...la fel ca cei douazeci si trei de pitici din povestea cu fata alba...scotocesc prin scrinul aproape inchis pe care credeam ca-l voi trimite peste ocean...mai gasesc o umbra de zambet dar si o urare normala..."Drum bun!" zice vocea din oglinda...si scot flacari pe nari...si urlu si tip si nu-mi mai gasesc concentarea...dupa flacari trebuie sa iasa si fum, dar fumul intra din ce in ce mai mult si mai adanc in viitorii bureti distrusi...am impresia ca m-am inchis in cutia aceea zburatoare si ca ma voi tine cu dintii de o inchipuire...alaturi de mine am mai adaugat si niste fotografii si o data de nastere...poate ca a fost o zi mohorata...aveam nevoie de brate imaginare in care sa-mi plang fericirea...compusa din reprosuri...covorul fermecat nu mi-a luat firea lacrimoasa, nostalgica si mirosind a vanilie...duhul n-a reusit decat sa rada de dorintele mele...povestile sunt pentru copii, nu pentru inutile, care au curajul uneori sa viseze ca vor fi zane...