vreau sa ma ascund intr-o cutie de chibrituri. sa ma asez in sertarul acela mic, sa trag dreptunghiul cartonat peste mine si sa nu ma mai gaseasca nimeni, dar absolut nimeni. de data asta mi s-au scurs cuvintele pentru ca am trait o zi urata. m-am suparat pe mine. vacuta xi a dat cu piciorul in galeata, asta dupa ce fusese mulsa. un efort de o saptamana s-a spulberat asemenea prafului de zapada de pe geamuri. si totul din cauza unui afurisit de nume pe care il stiu si cand ma trezesc din somn. e greu sa urci un munte in picioarele goale si sa gasesti un pic de limpezime intr-un cap cetos. degeaba nori, degeaba munte, degeaba puzzle, totul degeaba...sunt ofticata recunosc si din cauza asta am facut lucruri urate, care au implicat o bricheta verde. singurul lucru bun e ca am primit manusi verzi, dar asta a fost ieri...
dulceata din petale de cotidian. dulceata obtinuta prin macerarea unor zile lungi. dulceata servita cu zambete. dulceata savurata la orice ora din zi, dar mai ales noaptea. borcane inghesuite intr-o debara intunecoasa. e sezonul dulcetilor interzise, numai ca petalele au cam fugit din recipiente. s-au ascuns prin buzunare mai luminoase. se vor intoarce ele la timp pentru festivitatea de premiere, pentru partida decisiva? oare stiu ca sistemul dupa care se joaca e cel de "trei din cinci"? care trei? care cinci? stiam eu ca petalele astea sunt cam ignorante. ele au promis ca se intorc in camara neagra la al saptelea randevu. ar fi bine sa le anunte cineva ca borcanele nu stau vesnic deschise, si usa de la debara se va inchide, lasandu-le cu venele umflate. acum ele rad, gandindu-se ca se vor transforma intr-un stol si vor intra pe sub usa. teapa. totul e izolat. camera s-a transformat intr-una ermetica. isi vor da seama mai tarziu, ca doar au fost atinse de oameni. au stricat bunatate de dulceata, doar din capriciu. asa ca, poftiti in camera cea ermetica, dar fara dulceturi.
