despre mase

o sa scriu mai concret si mai serios ca niciodata. si un pic mai indignat.
seara asta e crunta pentru familia lui MC. chiar daca fara suflare l-au avut langa ei pana acum. s-a dus. pamantul l-a acoperit, nu e un post patetic e realitate.

Tratat cinic.

din abordarea subiectului se desprind multe lucruri. iertata sa-mi fie numirea unei morti drept subiect, in contextul acesta nu stoarcem lacrimi.
zilele aceste s-au vehiculat mari teme ale societatii. presa s-a bagat in sufletul familiei, presa e de vina pentru ca nu l-am cunocut pe MC in viata. serios?

pai daca presa va influenteaza in acest fel inseamna ca sunteti niste mase amorfe. daca tot va lamentati atat, de nu umpleati sala cand MC inca mai juca la dinamo? de ce nu l-ati cunoscut pe tatal lui MC cand venea la meciurile fiului sau? de ce-l respectati doar dupa moartea fiului sau? nu lucram la un ziar cand l-am vazut prima oare pe MC.am fost la nenumarate meciuri ale carui scoruri presa nici macar nu le dadea. dar cum statul in fata calculatorului si al televizorului a devenit obisnuita. dominati de reflexul pavlovian asteptati sa primiti totul pe tava. de ce va cautati eroii in presa? nu sunteti capabili sa actionati singuri? acum contraofensiva ar putea fi dominata de intrebarea si la ce ne trebuie presa, alte contraargumente ar invoca teoria bazata pe functiile mass-media...dar toata indignarea asta a demonstrat cata dependenta exista fata de toate mijloacele de comunicare ale celor care se dau independenti si ii fac pe altii vinvati de crime necomise...

un pic si depre ziaristi. tot moartea lui MC mi-a demonstrat neprofesionalismul unora dintre jurnalisti. generalizarile nu mi-au placut niciodata. s-au vehiculat o sumedenie de informatii neverificate. s-au scrise o groaza de texte patetice, un fel de compuneri care sa stoarca lacrimi, dar scrise intr-o limba de lemn pe care MC chiar n-o merita. apoi s-a produs o scindare vizibila intre cei care au fost pusi sa faca munca de jos si intre cei care isi permit sa stea pe un scaun senioral si sa arate cu degetul la amaratii care s-au bagat cu bocancii acolo unde nu era loc. "sclavii" n-au scuze, dar ipocrizia e mai mare in randul editorialistilor, comentatatorilor etc.

ar mai fi multe de scris, dar parca am dat prea multa importanta unor lucruri fara sens...