am ezitat mult sa scriu in noaptea asta, tocmai pentru ca tonul meu nu este euforic, e chiar de jale...am asteptat sa mai treaca orele...lacrimile sa se aseze pe gulerul camasii mov, fumul sa-mi macine si mai rau plamanii, plimbarea pe malul dambovitiei sa-si faca efectul...dar nu pot nici la ora sa mai scriu...euforia are termen de garantie doar o zi: 26 februarie 2008...27 februarie e deja o alta poveste...inceputul sfarsitului...
joi, 28 februarie 2008
miercuri, 27 februarie 2008
fana si zuzi-intoarcerea...
doua gaste cu gatul rosu se leganau intr-o rosinanta prafuita si pentru ca se plictiseau au mai chemat doi elefanti: pe antoine si pe stefan...poveste incepe sa fie denaturata,fana si zuzi nu i-au chemat, ei s-au insinuat pe langa cele doua dive...
cronologie: intr-o seara zana zuzi ii vorbea fanei despre plecari in orasul pe care l-au vizitat de doua ori in aceasta luna...fana nu credea, nu intelegea, totul parea ireal...cu toate acestea ieri la ora 9:00 cele doua paraseau bucurestiul...
-unde mergem noi zuzi? zise fana
-nu vrei sa ma plecam? intreaba zuzi
raspunsul nici nu mai trebuie scris....si asa a decolat rosinanta spre miercurea ciuc
de mentionat ca fana s-a trezit cu gatul in piuneze si cu febra...probabil ar fi mers la gheata si cu perfuzia dupa ea...pana acolo atata soare incat rosinanta scotea flacari pe sub roti, zuzi se molesise si se bronzase, iar fana era la fel ca zuzi...a fost ziua mariei (au ascultat radio maria, pentru ca nu se prindea nimic altceva la cutia muzicala a rosinantei) si mai erau cateva marii prin peisaj, dar nu mai au legatura cu prezentul, asa ca sarim peste ele...stoarse de soare si de emotii, cele doua aventuriere si-au baut cafeaua intr-un hotel (aici a inceput zuzi show-ul, a rasturnat o sticla de apa tonica, noroc ca era goala)...si am ajuns la patinoar...de acum urmeaza o nuvela stiintifico-fantastica (nimic din ce va urma nu este real):
zuzi si antoine: cruciulita lui, nebunia femeilor-antoine care poarta un numar predestinat succesului si care joaca fabulos (e bine, zuzi?) asadar acest antoine la a doua pauza a hotarat sa mi-o zapaceasca pe zuzi...in loc sa-si vada de drumul lui catre vestiar, antoine a atins prelungirea electronica a zuziei..."din toata echipa, tocmai el"...pai da, dar zuzi fire boema, la final i-a intors spatele (pai bine zuzi, nu te uit pentru asta)...probabil povestea dintre zuzzi si antoine trebuie sa continue, fana are treaba (de aia a primit si spaga)...nu mai mentionez si episodul cu varsarea cafelei intr-o benzinarie, ca era tarziu si antoine dormea...antoine, daca citesti aceste randuri sun-o...
fana si stefan:pe stefan il durea capul rau, de aceea la un moment dat a disparut de pe gheata, cand a aparut din nou pe langa gheata (zuzi stie precis momentul pentru ca si-a luat un cot de neuitata de la fana) fana se topise deja, de la soarele anterior, nu din alte motive...n-as vrea lungesc povestea prea mult...rezumatul rezumatului: stefan a venit si a vorbit cu fana...restul e vanare de vant...
luni, 25 februarie 2008
duminică, 24 februarie 2008
prosteala muzicala...
la micul-dejun: o stare vecina cu tristetea
la pranz: vecina a venit la o cafea
in dupa-amiaza: furie
pe seara: nervi
la cina: fulgi de speranta
intre toate acestea: vorbe (pentru cele doua iele pe care le-am innebunit cu acest cantecel. jolie multumesc pentru dedicatia nocturna. zana zuzi stii ca de obicei nu aplec urechea la astfel de melodii siropoase. puro teatro mi-e de ajunns). toate sunt din vina lui stefan care a uitat de mine... vise (ca sa mai ridicam un pic nivelul) nu aruncati batiste spre mine, gheata inca mai traieste in ochi, in inima si in creier...la vara o sa ma nevoie de ele...
la pranz: vecina a venit la o cafea
in dupa-amiaza: furie
pe seara: nervi
la cina: fulgi de speranta
intre toate acestea: vorbe (pentru cele doua iele pe care le-am innebunit cu acest cantecel. jolie multumesc pentru dedicatia nocturna. zana zuzi stii ca de obicei nu aplec urechea la astfel de melodii siropoase. puro teatro mi-e de ajunns). toate sunt din vina lui stefan care a uitat de mine... vise (ca sa mai ridicam un pic nivelul) nu aruncati batiste spre mine, gheata inca mai traieste in ochi, in inima si in creier...la vara o sa ma nevoie de ele...
sâmbătă, 23 februarie 2008
deja-vu (deplasarea, episodul V)
distributie: eu, fotografa cu fundite si codite si celalalt sofer
scenariu : eu
decor: bucuresti-piatra-neamt-(prin cheile bicazului) miercurea ciuc-bucuresti
din pat direct in traficul de la ora 10:20...scapat de masini aproape de 12:00...in fata drumul spre piatra-neamt, o sosea lunga de aproape sase ore, intrerupta de un popas in buzau...si de o convorbire telefonica aiuristica:
-Buna ziua. Federatia Romana de Hochei?
-Da.
-Care sunt datele de disputare ale finalei Campionatului National?
- Pai incep pe 23. (de mentionat ca eu pe 22 trebuia sa fiu la Miercurea Ciuc pentru primul meci dintre HC si SC)
-Primul meci nu este pe 22?
-De unde stiti?
-Din anumite surse.
-Asteptati doua minute.
dupa 1 minut...
-Da, aveti dreptate.
piatra-neamt: si cu viteza melcului grabit am ajuns sub Pietrica, la etajul noua al hotelului Ceahlaul...camera verde nu s-a bucurat de prezenta mea si a Fotografei cu fundite si codite decat 10 minute pentru ca de la 19:00 fix aveam mare meci mare, Unic si Stiinta si-au jurat credinta sa ne tina mai mult de trei ore in sala cu banci de lemn supraetajate...celalalalt sofer era nervos ca nu avea loc...pe mine mai avea putin si ma lua de urechi pentru a ma invarti de doua ori si pentru a ma arunca exact la ultimul etaj al bancilor...
in timp ce Fotografa cu fundite si codite muncea eu ii trimiteam mesaje obscene care-l priveau pe antrenorul unicului, gajici (inca un potential)...in dreapta mea un tanar probabil pensionar imi arunca respiratii care ar fi imbatat si un elefant...in stanga mea doi liceeni isi incurajau echipa atunci cand luau pauza pentru ca limbile lor sa nu faca febra...mirosea a ceapa si a alcool, a transpiratie si a plicitiseala...gajici a rezistat doar pentru ca in agitatia lui de mixer, simtul olfactiv se atrofiaza...am facut si o incursiune pe sub bancile etajate, tocmai pentru ca micuta transmisie a hotarat sa evadeze de sub tutela mea...in acelasi timp laptopul a clacat...cam atat din sala Ceahlaul, roxana ai legatura...
Roxana: in legatura cu noptea petrecuta la piatra-nemt nu recunosc ca am stat pana la trei dimineata de vorba cu Fotografa cu fundite si codite, imi protejez sursele si nu declar nimic, nici macar in fata marii adunari redactionale"
miercurea ciuc: a doua zi am trecut in portofoliul locurilor vazute si Cheile Bicazului care ne-au deschis poarta catre Miercurea Ciuc...datele probelemei erau: laptop stricat, emotii cat tot patinoarul Vakar Lajos (inca mai speram la o privire de foc din mijlocul ghetii, bineinteles)...cum sa nu-ti tremure mainile? cum sa nu simti ca picioarele nu te mai asculta?... dar linistea s-a asezat langa mantinela...aer proaspat...soare pe cer... pasarele cantand (nici chiar asa, dar pe aproape)...concluzie am nevoie de gheata si de un tricou cu numarul "forty-four" pentru ca emotiile sa nu mai curga atat de repede prin vene...as vrea s-o parasc si pe Fotografa cu fundite si codite (cate pasarele, cat soare, ce tricou vrea ea), dar n-am s-o fac...si m-am tot plimbat intre banci de parc (aduse la patinoar) si mantinela...si tot nimic, azi cand am vazut ziarul m-am luat cu mainile de cap, titlu doi era o catastrofa (colega pocitoare de nume mi-a facut o mare surpriza - fara "slogane rasiale")...in text am comis-o si eu "daca nu marca Kavulici" (o cacafonie foarte buna pentru a-mi arunca un miros oribil peste sambata de dupa vinerea nebuna)...norocul meu este ca ziarul traieste doar o zi...pe la doua noaptea ne-am intors, departe de tricouri, departe de gheata, departe de multimea molcoma...Alfonso, treci la aparat!
P.S. explicatie foto: un jucator neindentificat de la Sport Club
joi, 21 februarie 2008
ganduri de duca...
Fotograful Aratos, uneori Porno: Alo, domnisoara preferata a lui Idee? (fara nici o legatura cu ce urmeaza)
plec la piatra-neamt...pauza...n-am nimic de adaugat...
plec la miercurea ciuc...deja sunt trista...dar nebunia asta cu plimbarea virtuala mai dureaza pana pe 10 martie...ultimul mesaj...ultimul sarut al ghetii...pachetul a sosit exact in momentul in care aveam mai putina nevoie de el...de acum trebuie sa-l car in asa fel incat sa nu-mi simti prezenta...doar cuvinte care tot o sa ma mai vaneze o perioada...e drumul despartirii presarat cu ghimpi...ne vom vedea ca sa ii spunem aerului ca s-a terminat hartia din imprimanta...am nevoie sa ma tii in brate, cerule...de forta sa rezist tentatiei...cum ziceam si acum un an: a fost...s-a dus...trebuia sa ma opresc acolo...gata cu patetismele ieftine...imi cer scuze pentru oroarea lacrimogena de mai sus...
marți, 19 februarie 2008
eu si Ideea...
lumina difuza...fotolii de un rosu aprins de atata singuratate...limbile ceasului din perete se indreaptau catre ora 22:00...lumina unui spot il ocoleste pe Idee care are doua foi A3 sub nas...bluza lui parca era neagra, dar in acelasi timp putea sa fie si maro...pantofi sport cu niste dungi albe si blugii cu siguranta erau colorati in negru...inainte ca usile glisante sa se inchida, rasul m-a tras de maneca...era momentul sa ma potolesc...Ideea se uita la mine, eu ma uitam la Idee...mi-am zis ca arat mult prea bine in camasa mea verde-oliv si bluzita galbena i-a atras atentia (era tot ce-mi doream azi, sa pic sub scanteiele caprui din ochii lui Idee)....stim ca Ideea, cand e nervos scoate flacari pe gura, pe nas si pe urechi...acum nu stiu ce sa zic, oare tipetele inseamna ca...? n-avea pretext pentru a ma simti aproape, dar spre seara l-a intalnit...semnele din ultima vreme indica faptul ca Ideea ma vrea....mai alerta... flash-back: nu am sa uit duminica in care luminile s-au stins...eu si Ideea in biroul lui, ce mai orgie...dar trecutul n-ar trebui sa ma mai vaneze...asa ca ma bucur de fiecare secunda de tandrete pe care reusesc sa o fur din viata lui Idee...stie sa ma faca sa ma simt femeie-furnica de fiecare data...saruturile lui cu venin, privirele care sfredelesc in piept, degetele lui care le-au atins pe ale mele, obrajii nostri cautandu-se... in curand n-o sa mai suport si o sa-mi vand sentimentele pe taraba...chiar daca nu-ti convine, lumea o sa afle cat de mult...., asta daca nu s-au prins deja dupa seara trecuta...in urma noastra fotoliile plang, lumina s-a stins si ceaiul s-a racit...
vineri, 15 februarie 2008
aventurile fanei si ale zuziei (partea a doua)...
ramasite din prima parte:
fana si-a pierdut cercelul rosu
zuzi a parcat in fata unui centru de rugaciune reformat
zuzi a cautat mancare pentru animale la miercurea ciuc
fana avea un zambet cat patinoarul
fana a fost fericita si un pic obosita si mult prea radicala (a sters cu guma urmele de creion chimic din telefoane, a uitat insa sa inlature urmele de pe piele)
partea a doua: 14 februarie 2008
telefonul lui zuzi da alarma...trece jumatate de ora si cele doua protagoniste nu se ridica din paturi...suna si telefonul fanei...se trezesc... zuzi isi fumeaza tigara de dimineata langa fereastra care dadea in camp...dusuri matinale in baie ce se putea numi acvariu...si-au luat micul-dejun in restaurantul mic si rosu, pe o masa incarcata de farfurii, pahare si servete...
au incalecat-o din nou pe rosinanta obosita de atatea gropi (asa am botezat-o eu pe micuta rosie, zuzi nu-i zice in nici un fel)...la pas prin miercurea ciuc prin centrul prafuit...barbati cu rosu in obraji si cu batranete la vedere (peste ei trec anii foarte urat)...vizita la mall-ul din csikzereda (de mare senzatie)...zuzi a plesnit-o printre cuvinte pe fana pentru ca nu vazuse un bar in seara precedenta...fara suveniruri, doar cateva poze pentru care am platit bani grei, pentru ca fana e discreta, dar prietenii ei m-au ajutat in acest demers, dificila acesta fana (multumesc, zuzi pentru ajutor!)...acesta persoana cu toane a vrut sa se dea si in leagan, pentru a-si trece frigul prin parul drept, dar in parcul central, singurul leagan existent era ocupat de un alt copil...langa el, doi adolescenti impingeau un puc cu doua bete...tot ea s-a insotit pe cardul zuziei cu numele patinoarului si cu cei doi hocheisiti de aluminiu din fata lui "vakar lajos"...cum obiectivele turisitice s-au consumat rapid, cele doua aventuriere au luat-o la galop pe rosinanta, nu inainte de a cumpara de la benzinarie tigari-artificii, acadele zdrobite, bomboane de ciocolata aproape expirate si ceai cald...
era innorat rau (ultimul semn)...nici macar la baile tusnad soarele nu le-a mai luat de brat...imagini de ploaie...fara muzica ungureasca..."te adoor, te adoor", una dintre stupizeniile de pe drum, iesita probabil dintr-o groapa...din brasov au cules multe culori : mov, roz intens, verde inchis, galben si cateva dungi pe alb...
"ne-am intors!"
VEG
o productie: Bocitoarele TV si Ideea Studio
joi, 14 februarie 2008
aventurile fanei si ale zuziei (prima parte)...
pe la sfarsitul lunii ianuarie fana s-a gandit-hotarat sa plece la miercurea ciuc...dupa discutii malefice cu zuzi, s-au decis, din cauza de eveniment, sa porneasca la drum lung pe 13 februarie...
asa ca in dimineata lui 13 februarie, fana si zuzi au incalecat armasarul rosu si au plecat la drum...din pacate serviciul audio al agentiei "faze" nu va poate pune la dispozitie inregistrari ale conversatiilor dintre cele doua, dar ca povestitor omniprezent si omniscient va pot spune ca au fost spumoase...
vremea era mohorata prin bucuresti si asa a tinut-o pana la sinaia, unde cele doua au baut cafeaua de langa patinoar...urat si la brasov...cativa kilometri pana la ciuc, dar ele au luat-o spre buzau (primul semn)....zuzi si-a dat seama dupa cativa metri si au pornit pe drumul cel bun (sunt doar cuvinte figurate, pentru ca la propriu drumul spre miercurea ciuc e ingrozitor, plin de gropi)...au trecut prin dreptul geamului fanei cateva sate triste, cu stradute inguste, cu dealuri si cu putini oameni, care probabil erau ascunsi in spatele portilor inalte...daca pana la baile tusnad radioul a mai glasuit in limba romana, dupa au patruns in cultura radiofonica a poporului maghiar (muzica, emisiuni si alte cele)...au dat si peste o bariera la o trecere de cale ferata (al doilea semn) si o pisica neagra (al treilea semn)...tot dupa baile tusnad, dintre copacii inaltati soarele se ivise (singurul semn incurajator)...
aproape de amiaza au strapuns reduta de sud a comunei rurale miercurea ciuc...multe case, dar zuzi si fana cauta cazare pentru o noapte...aventura mare, s-au rotit de cateva ori prin centru cu o harta scoasa la imprimnata si pe care era orasul la scara mica...au trecut de cateva ori pe langa mujegpalya (obiectiv turistic pentru care cele doua batusera atatia kilometri)...in cautarile lor au ajuns la spital, care este amplasat langa cimitir...zuzi, mai tupeista, a oprit masina in centru si s-a legat de un localnic cu mustata...
-paaaaaatinoaar? zice ciucanul (zuzi mai avea putin si ii radea sub nas)
-stanga-dreapta-drepta-stanga-langa hotel brad, ii explica zuzi fanei dupa ce l-a lasat pe localnic in mijlocul trotuarului
-stanga-dreapta-drepta-stanga-langa hotel brad, ii explica zuzi fanei dupa ce l-a lasat pe localnic in mijlocul trotuarului
si au gasit pana la urma patinoarul. acu mai aveau camera in care sa doarma (da, dar fana spera la una cu caldura umana)...au mai dat cateva ture de oras...periplu in fata pensiunii csiki (au stat in fata usii vreo 20 de minute), dar au renuntat...pana la urma au ajuns in sumuleul ciucului, la hotel park
mai era o ora si jumatate pana la meciul steaua-miercurea ciuc...restarurant (in meniu cartofi prajit), bacsis si rapid la mujeplaya...unde, surpriza, legitimatiile lor de dive nu le inlesneau accesul...pisica olga le-a sarit in ajutor, un telefon si le-a iesit in fata un barbat comun cu ochelari, care o cunostea pe zuzi (vedeta in orice colt al tarii)...care acest barbat le-a introdus sub priviri un alt barbat (purta tigara dupa ureche)...la indemnul lui, fetele au patruns pe patinoar...si au fost trimise sus, apoape de tavan, unde s-au inghesuit pe scaunele albastre cu alti barbati, veniti sa vada tot niste barbati (cu crose si echipament de cavaleri moderni)...ioooiii, fanoooo, ce ti-o mai placut de numarul (haha, eu sunt autorul si-l pastrez ptr mine, asta in cazul in care nu stie toata lumea dupa cine alergai tu)...yooooy, zuzi, si tu cam aruncai ochii dupa un anumit jucator (nu spun care, poate e gelos cineva si nu vreau sa stric o familie)...
intre patru pereti in care se vorbeste o limba pe care zuzi si fana n-o intelegeau, ele s-au apucat de vorbit in spaniola...fana a mai cercetat imprejurarile, multe perechi de ochi verzi la paaaaatinoooar...multe suspine, multe ghionturi intre zuzi si fana, multe incurajari pe care nu le intelegeau, cateva sclipiri in atac si una pe banca...si 8-2 la final pentru gazde...zuzi si fana stingherite...fana cu gandul la texte scurte, zuzi exasperata de fana...cateva fumuri si concluzii in noapte, in fata patinoarului (femeile sunt urate rau la miercurea ciuc, dar tot pisica olga le-a luminat, cele frumoase stau in casa, cand vin bucurestenii)...
din restaurantul barului, fana si-a trimis textul scurt la cativa kilometri de ea, raspunsul nu l-a primit nici in ziua de azi...era momentul unui ceai fierbinte si al unui somn prelung... in timpul caruia cele doua l-au visat pe mustata-argintie...
VA URMA
luni, 11 februarie 2008
sâmbătă, 9 februarie 2008
amor intrerupt (II)
incep cu sfarsitul: romania-franta 0-3...continuare: poate jucam baraj in tara si reluam legaturile amoroase...a doua zi, de idila de la distanta...domnisoare mult prea bine imbracate pentru un meci de tenis...capturi de la zuzi... mergea si tecau (foto, dreapta, sus)-emotii si multa dorinta (ha ha, ce limba de lemn)...corifeul rosu cu ghinion de fiecare data..
citat de specialist:
-tecau e varza!
tanti din franta depasita de varsta infulecand la un sandvis...vitezomanul coleg si el plictisit prin tribune(am captura si cu el, zuzi n-a dormit, poate doar in momentul afisarii tatuajului lui clement)...niste obraji rosii...convorbire cu creata...si zuzu busy again...plus fotografii de la Noul Fotograf cu El Guapo de Molina (foto din nou stanga-dreapta, pentru fetele dragute si cuminti)...
amor intrerupt...
si s-a consumat prima zi din ceea ce trebuia sa se numeasca a saptea intalnire consecutiva...cand credeam ca lucrurile au trecut de stadiul tinerilor de mana si a saruturilor adanci furate la colturi de teren norocoasa nu am fost eu....in timp ce la sibiu povestile se scriau, eu trimiteam sms-uri, mai trageam cu ochiul prin lista de mess, mai beam o cafea, fie la mezanin, fie in barul home (cu zuzi), mai primeam ceva de la carnavalul de la venetia...bine ca a fost Franta si nu alta echipa...am dat cu ochii si pe plasma...multe fete frumoase la sibiu, multi baieti blonzi...galeria adversarilor, probabil imbunatatita fata de 2003....suprafata mov...eric molina (guapo en la foto de el nuevo fotografo)...si final amar romania-franta 0-2...
luni, 4 februarie 2008
frustrari...
constanta 2002...bucuresti 2003...bucuresti 2004...bucuresti 2004...brasov 2005...bucuresti 2006... si nu va urma sibiu 2008...era una dintre micile mele bucurii, nu sunt melodramatica, chiar ar fi contat sa fiu la sibiu...nu mai vreau sa aud despre ce va fi acolo...deocamdata rezist binisor, nu vreau sa ma gandesc cum va fi la sfarsit de saptamana...intereseaza pe cineva?...se pare ca nu...
no comment
duminică, 3 februarie 2008
promisiune rupta...
imi doream sa nu mai visez, dar se pare ca nu-mi pot controla reactiile subconstientului...in cele cateva ore pe care le-am prins in Tara Somnului am avut parte de tandretea pe care nu o gasesc la colt de strada...o imbratisare, un sarut intr-un decor intunecat...o pisica imi spunea mai demult ca visele nu au semnificatie decat daca esti sub terapie, asa ca nici plasmuirea trecuta n-ar trebui sa-mi dea aripi...probabil e doar o fuga onirica de problemele nerezolvate...a fost unul dintre visele acelea, care raman in piele si al caror miros il simti o zi intreaga...ca o replica dintr-o carte decupata tocmai pentru a face bine...ca o secventa de neuitat dintr-un film care in intregul lui n-ar impresiona pe nimeni...si poate un semn ca peste cateva zile ar trebui sa plec din bucuresti...
iata ce zice un dictionar de vise on-line (stiu, nu sunt intreaga):
- imbratisare-Freud considera ca imbratisarea simbolizeaza dorinta de a avea un raport sexual. Ar trebui sa retineti pe cine imbratisati in vis : daca este vorba de un om pe care il iubiti sau de cineva despre care, din vis, reiese ca este demn sa fie iubit, inseamna ca veti avea noroc in dragoste...
- sarut-simbolizeaza o mare fericire. Adesea, sarutul este simbolul comunicarii spirituale.
insomnia
noaptea se indreapta spre dimineata... e deja trei...si nu pot sa dorm...in odaia care nu mi-a apartinut niciodata mirosul de tutun ars imi tine companie... cateva fire de scrum si-au confiscat locul pe cearsaful cu margarete...efectul vinului rosu a trecut...nu si gustul acru al limonadei de acum trei zile...e inca un blocaj pe autostrada unicului meu neuron...refuz sa dorm pentru ca mi se pare ca timpul trece mai usor in somn...refuz sa mai visez pentru ca visele m-au adus in starea asta neagra-cafenie...mai sunt doua prajituri cu visine si doi litri de apa plata in frigider...azi e o alta zi...am de pictat imagini puternice, nu elegii, dar eu ma simt in stare doar sa fur matura verde si pornesc cu ea pe alei pustii...m-as opri la capatul lor si de acolo as incepe sa aspir puternic praful si resturile altora...trucul cu zburatorul nu mai functioneaza nici el...ariciul cu flori in tepi nu canta decat daca apesi pe buton...eu nu functionez asa...nici macar culoarea rosie a unghiilor nu mai radiaza optimism...e doar o constanta...nu mai pot insela pe nimeni...limitele au fost atinse...dimineata buna!
vineri, 1 februarie 2008
ora de literatura...
O, ramâi, ramâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu sa le-ascult;
In al umbrei întuneric
Te asaman unui print,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri si cuminti;(...)
Eu te vad rapit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
In a apei stralucire
Intinzând piciorul gol
Si privind în luna plina
La vapaia de pe lacuri,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.(...)
Astazi chiar de m-as întoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?
O, ramai...M. Eminescu
morala:
prietenii stiu de ce...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)