ti-am spus eu...

incheiere de duminica...portile circului s-au trantit in urma a cateva sute de spectatori...clovnul de gen feminin se priveste in oglinda...hainele erau arucate in sifonierul dezordonat, oricum ele n-aveau nici un rol in reprezentatia de azi, poate doar fularul portocaliu, care a acoperit cosurile de langa alunite...acelasi parfum care miroase a trecut... poate si blugii gauriti si murdari... unghiile negre faceau si ele partea din scenariu... oglinda nu le putea ajunge cu privirea... doar fardul de pleoape, urma creionului negru si rimelul... doar ele mai pastrau amintirea inghetata...scena melodramatica aceea in care clovnul isi stergea machiajul cu ajutorul lacrimilor avea sa se petreaca departe de ochii verzi ai unui spectator ranit cu crosa...dar biata de ea a apelat la un servetel umed pentru a sapa crusta formata pe fata...prin creier ii treceau selectiv diapozitive cu bucuria copiilor la impartirea bomboanelor, cu zambetul bebelusului purtat de tatal sau pe umarul drept, cu vinul rosu din cani...iar pentru celelalte-cu doua ore de frig-nu mai avea aparat...sau nu trebuia sa mai aiba asa ceva...diafilmul de pe 20 ianuarie 2008 trebuia rupt la jumatate....orele de singuratate din cabina trec mereu foarte greu, dar clovnul e obisnuit, are la activ atat de multe spectacole de circ incat inca unul nu-i poate dauna atat de grav sanatatii, asa cum o va face pachetul de tigari pe care l-a fumat...acum ar mai ramane sa se tina de promisiunea de as semna demisia maine in zori...dar poate renunta la postul care a consacrat-o?...iar stigma aruncata de aceasta meserie va sta pe ea o viata...

-ea e cea care se afisa la circ in fiecare seara...

-da. eu sunt. si ce va pasa voua?

a plecat din mijlocul acelor patru pereti...maine va fi altfel. masinile se strangeau in noaptea capitalei, dar ea era singura...cu circul in minte...