doi ani si patru luni...

jumatate de unghie rosie, jumatate neagra...doi ani si patru luni...la mai putin de 10 ani gandim in fractiuni de an...dar ce treaba are oja cu cei cativa ani pe care ii am?...e ca un vis caruia inca ii mai caut semnificatia on-line sau in cartile pe care nu indraznesc sa le cumpar si care stau pe rafturile simple ale librarilor... si iar o sa zica lumea ca sunt trista...dar cum poate un copil sa fie trist?...are cateva jucarii, intr-adevar nu pe toate pe care si le-ar dori...merge la gradinita pe care si-a ales-o, nu prea gaseste in gentuta pachetul dorit, dar...are prieteni pe care ar vrea sa-i scoata la o tura de derdelus...de ieri s-a imbogatit cu o veioza, cu un ceas, cu un pix, cu un stilou, cu patru carti, cu o esarfa, cu doua bratari, cu doua fulare, cu un arici cantaret, cu floare sub forma de agrava, cu un ceainic, cu doua genti, cu doua sticle cu parfum cu o pereche de papuci olandezi...dar totul curge ritmat si deloc alert...e ca un parau care-si doreste ca intr-o zi ploaia sa-l transforme in rau...un strop de praf magic auriu suflat peste norii dolofani si peste parbrizul masinii care are noua dioptrii...doi ani si patru luni si bagheta e pe drum...in drum spre trei ani...