destin...

daca stergi toate mail-urile referitoare la un anumit subiect, mai ramane arhiva messenger-ului. faceam curat prin ea si am descoperit ce am sters in urma cu cinci luni...acum le-am pastrat intr-un document word...mi-e drag de inocenta mea de atunci si de unele dintre cuvintele lui, si un pic de ale mele...dar mai minunate sunt comentariile pe baza textelor plamadite impreuna cu pisica olga si cu albinutza...

el: din pacate n-am la indemana citate pe care sa le ofer ca raspuns celui pe care mi l-ai trimis. iti raspund cu propriile-mi cuvinte: n-am un fizic avantajos. e ok, dar nu iesit din medie. si mie, ca altora, mi s-a refuzat apa in multe randuri. n-am murit de sete pana la urma, deşi credeam ca asta se va intampla. uneori nu este suficienta intalnirea dintre un om insetat si un izvor cu apa. omul trebuie sa gaseasca acel izvor care curge pentru el. care-i va potoli setea. si daca nu-l gaseste din prima, trebuie sa aiba rabdare. avem o capacitate de a indura mult mai mare decat banuim.

eu: Lisabona ramane orasul meu preferat... nu zic de carţi (mi-am dat cam multe talente de intelectuala)... vantul ma iubeste... iar aroma ceaiului de vanilie ma inspira... am o umbrela albastra... sandale roşii (nu sunt Dorothy)... foarte multe alunite... simtul mirosului dezvoltat... si destule idei nastrusnice... in clasa a patra i-am spart capul unui coleg cu un echer de lemn... la liceu i-am pus unei colege fenobarbital in coniac (voiam ca unul dintre baietii din gasca sa profite de ea si de inocenta ei pierduta)... la facultate am dezvoltat o pasiune pentru unul dintre profesori (nematerializata, din pacate)... faceam desene abstracte (e prea mult spus, doar niste mazgalituri fara noima)... şi acum....

pisica olga: imi cere drepturi de autor, asa ca le pastrez pentru mine si pentru ea, ca sa ne amuzam cand o sa ne facem amandoua mari...

albinutza: inca mai rade si se minuneaza de ce am fost in stare...

the end

chiajna sports hall...

scaunele sunt verzi, ei sunt imbracati in rosu, ceilalti in alb, iar restul pot alcatui lejer o cutie de acuarele...langa e o parte din gri-ul varsat pe un hanorac al unei adolescente...buze pline, maxilare incarcate de cosuri si gura sloboda...alaturi de ea e rozul imprastiat pe tenisi si pe bluza sport... par brunet...rozul e tacut spre deosebire de gri... catre arbitrii bulgari: "sa va duceti inapoi la castravetii vostri!", catre adeversarii Stelei: "oricum pierdeti, acasa cu voi!!!!", "Frankestein" (pronuntia era una aparte, nici macar n-o pot transcrie fonetic), catre jucatorii Stelei: era un pic mai retinuata, ici colo cate un "bravo!"...

...in spatele meu...erau si acolo cateva culori, dar nu m-am intors sa le culeg, dar am avut parte de vorbele lor

-am picat cu Franta, nasol.

-uite-l pe ioanitoaia.

-ba nu e el, raspunde o alta voce.

-uite-l si pe zmarandescu, n-a venit gigi!

-e bun portaru asta

-bravooo sania!

-sania asta n-a mers deloc! aceeasi voce pe final de partida

-pozitional , se aude din stanaga mea, la o faza in care stelistii scapasera pe contraatac

-mai schimba ma portaru!

in fata mea trei baieti care nu prea oferau material pentru cutia mea de acuarele, doi erau imbracati in negru, doar cel de la mijloc avea pe bluza cateva dungi albastre...nu foarte vorbareti, dar la un moment dat s-au pus pe barfit:

- astia doar ce au dat la gaini si au venit la meci, zicea una dintre non-culori despre vocile din spatele meu.

pe terenul din sala de la Chiajna, steaua s-a calificat in optimile de finala ale cupei cupelor si cian a fost rezerva...era mai frumos in floreasca...si cian juca..

o felie din india...

"daca o atingea, nu putea sa-i vorbeasca, daca o iubea, nu putea sa plece, daca vorbea, nu putea sa asculte, daca lupta, nu putea sa invinga".....................................................................restul e in "Dumnezeul lucrurilor marunte" de Arundhati Roy

teatru absurd...

am aflat in aceasta seara esenta relatiei dintre un barbat si o femeie...daca te uiti adanc in ochii lui inseamna ca ai o relatie, citez: "las ca stiu eu cand vb la telefon si eu trec pe langa tine, tu te uiti in ochii mei si cand ma uit si eu intorci privirea"... relatia a durat patru zile, cel putin asa suna una dintre replicile lui...asadar si prin urmare, eu si andrei am avut o relatie (era doar o gluma)...actul rezumat in randurile de mai sus s-a petrecut in locul acela cu rosu in covoare, la inceput de seara de marti...n-am fost eu actrita, am facut doar parte din corul de rasete...un el o acuza pe ea ca il place, mare crima, ea nu mai putea nega de atata ras...dar era atat de convins ca nu-i puteai strica omului placerea...teatru s-a continuat intr-un alt decor...un pic pe afara, in fata unei cladiri galbene...m-am transformat din personaj de cor in participant la discutie, pe langa mine protagonista si alti doi, care ca si mine fusesera coristi...comedie fara palarie...

rezumat...

"pentru sutele de milioane de oameni morti, iubirea este pur si simplu dorinta carnala, pofta de a poseda un trup strain. pentru ei totul se reduce la un singur lucru: un barbat vede o femeie si ii place. el nu-i cunoaste catusi de putin inima, dar chipul ei, trupul, umbletul, rasul ei il ispitesc. el vrea sa priveasca aceasta femeie, sa fie cu ea, sa o atinga. si se declanseaza astfel boala stiuta sub numele de iubire pamanteana: barbatul izbuteste sa ajunga la acea femeie, ii face daruri, ii face curte, ii jura iubire si ii fagaduieste ca doar doar pe ea o va iubi. ea incepe sa manifeste fata de el interes, apoi simpatie, apoi are impresia ca acela este chiar omul pe care il asteapta. intr-un sfarsit, cei doi se apropie intr-atat, incat sunt pregatiti de asa-zisul act de iubire. dupa ce se inchid in dormitor, se dezbraca si se intind pe pat. barbatul saruta femeia, ii strange sanii, se pravaleste peste ea, isi goleste in ea madularul, fornaie, gafaie. ea geme, la inceput de durere, apoi de dorinta carnala. barbatul isi sloboade samanta in ea. si adorm amandoi asudati pustiiti si sleiti. apoi incep sa traiasca laolalta, zamislesc copii. dorinta carnala ii paraseste treptat. ei se transforma in masinarii: el castiga bani, ea gateste si spala. pot trai in aceasta stare pana ii ajunge moartea. sau pana se indragostesc de alti oameni. se despart si-si amintesc cu dusmanie trecutul. si le jura credinta noilor alesi sau noilor alese. isi intemeiaza o noua familie, nasc alti copii. si devin iarasi niste masinarii. iar boala aceasta se numeste iubire pamanteana."

Vladimir Sorokin -Gheata

terapie...

apa era intr-un borcan de iaurt...proaspata de la robinetul ruginit...pensulei ii lipseau cam 10 fire...alte doua se scuturasera pe mocheta...dupa cinci minute in acvariul din borcan pensula juca rolul unui peste foarte energic...acum era curata si pregatita sa ia caimacul din tubul verde de tempera...poate si un pic din cel de negru...

...cam pe aici ma regaseam, cand...mi-am updatat imaginea mentala pe care o pastram despre cel pe care nu-l vom mai numi niciodata aici...acelasi zambet...aceiasi ochi...si tot langa alta bruneta...

...continuand...

cuvinte nu mai sunt...poate gasim altceva in desaga timpului strecurat pe horn...aceeasi povara...poate data viitoare o gasim sacul gol...am muncit, dar inca nu s-a golit...poate daca dam focul in semineu, timpul nu mai trece atat de repede...si poate nu mai pastreaza sacul negru...

minorul...

avea par blond lasat sa creasca pana peste ureche...cand intorcea capul, buclelele galbene ii straluceau in bezna de la metrou...daca s-ar fi nascut mai devreme, ar fi putut fii unul dintre componentii formatiei hanson (o formatie obscura din tineretea mea, ei bine nu chiar atat de obscura "mmbop")...in cadrul lasat liber de par isi facea loc o fata condimentata cu o ninsoare razleata de cosuri...dar si niste ochi albastri...sa fi tot avut vreo 17 ani....expozitia de arta contemporana minora a fost deschisa doar cinci minute intre unirii si romana...si apoi s-a alaturat multimii care inghitea treptele rulante...oare mai stii cum a fost?...primul pas gresit, primul reusit...reminiscentele unei copilarii blonde...

orbirea...

672 de pagini de portrete atent lucrate...o feerie de carte "Orbirea" si un genial autor, Elias Canetti...un final intocmai pe placul meu...si o analiza psihologica ametitoare... o carte scrisa cand Canetti avea 26 de ani...

"grecii au fost mai putini drepti. ei ii iarta totul elenei, pentru ca este frumoasa. eu, in ce ma priveste tremur totdeauna de revolta cand o gasesc in sparta , vesela aruncand ocheade, ca o catea, la bratul lui Menelaos. ca si cum nu s-a intamplat nimic-zece ani de razboi, cei mai voinici, cei mai frumosi dintre greci cazuti in lupta, Troia arsa pana in temelii, paris, iubitul ei mort-, macar de-ar tacea! caci au trecut ani de atunci, dar ea vorbeste fara sa se sinchiseasca de aceea vreme"...

"o, Homer stie mai multe despre femei decat noi! orbul trebuie sa ne invete pe noi, cei care vedem!"

"nebuni devin tocmai oamenii care nu se gandesc tot timpul la altceva decat numai la ei. dementa este o pedeapsa pentru egoism"

obsesia...

catalina ponor nu este una dintre gimnastele mele preferate, adeseori o numesc "vaca"...oricum visul meu nu trebuia sa se contureze asa...eram acasa si pe ecranul televizorului, care era pe TVR1, se intindea o banda neagra si o imagine a Catalinei...de mentionat ca televizorul nu avea sonor...de aici a inceput povestea...catalina ponor a murit...cauza: a cazut in cap de pe barna...consecinte: mustrari de constiinta, ptr ca am numit-o atata timp "la vaca loca" si regrete de genul "avea doar douazeci de ani", actiuni: telefoane pe la robert stanescu (prietenii, stiu de ce), pe la mariana Bitang, etc. concluzie: promit ca de acum incolo sa n-o mai ponegresc pe catalina...e un vis din ciclul pe care l-am numit "oameni omorati fara voie"...sunt cam la a treia isprava dupa decesul de care am aflat din prosport si dupa cel la care am fost prezenta, intr-o biserica din orasul meu natal...

B&B...

un turn de carti si un scaun intors cu picioarele in sus pe o bordura...o zi incerta si o noapte lunga intr-o luna neincapatoare...o candida si un capcaun inchisi intre zabrele...un creier si un suflet...o inima inexistenta...un stilou in care s-a uscat cerneala...un B insotit de alt B...un copil pe marginea unei prapastii...o floare ofilita si un mormant rece...doi ochi verzi si o aripa de vis...o singuratate imediata rupta de prin cartile albastre...un blond irecuperabil si o printesa de fum...o perdea absenta si un covor fermecat...o poanta ratata si un hohot de ras furat....10 unghii negre...o durere in piept...cateva suvite de par cret...niste lacrimi...o durere in piept eterna...si cam atat...deja e prea mult...

"The" deplasare...

masina bucuresti-focsani-adjud-bacau-iasi soseste la ora 05:30 in fata la mega image...e inca intuneric si frig...pe trotuarul de langa blocuri circul doar eu...mai aproape de masina e o doamna care la 05:30 isi plimba catelul (oare e intreaga la minte? cum sa te trezesti la ora aceasta doar ca sa-ti plimbi potaia? probabil a sacrificat orele de somn pentru a u fi nevoita sa stranga dupa animal la zece...sau poate nu...)...ma urc in masina, de data aceasta cu Alt Sofer...l-am luat si pe acelasi Fotograf... si am zburat spre iasi...am plecat in mijlocul unui scandal sexual de care am aflat pe parcurs...un pic de ceata, cateva vii ne-au sarit in drumul lin pe care l-am intrerupt cu opriri rare la benzinarii colorate...in cei peste 400 de kilometri am facut cunostinta cu lait-motivul acestei deplasari "tortura" prin muzica...dar tortura asta a fost si amuzanta pentru ca Alt Sofer si Fotografu sunt simpatici...e greu sa numeri pana la sapte, dar daca mai sunt si sapte ore si ele de mers cu masina e foarte greu sa le faci sa treaca...si am ajuns la iasi...cei trei incercanti ni s-ar fi putut spune pe la 13:30, cand ne aflam in biroul unui om important...cu mine se invartea camera, Alt Sofer avea pungi enorme sub ochii, iar Fotografu parea ca isi pusese lentile de contact rosii...ne-am mai rostogolit noi prin cladirea alba, unde l-am cunoscut pe omul pe care l-am numit Gura-Imputita...sunt eu sensibila la mirosuri, dar pe asta l-ar fi dibuit si un om fara nas...Gura-Imputita nu incapea pe pe usa decat daca intra cu umarul inainte, jumatate din dinti ii lipseau, o parte din parul cenusiu si nespalat era dat intr-o parte pentru a-i acoperi chelia...problema ca mie si Fotografului ne-a facut poze (recunosc, moment jenant)...ne-am mai ciocnit si de Blonda de la Chisinau in varsta de 47 de ani, avea si ea o problema sesizata de nasul patrunzator...din bluza ei roz adia un vant de transpiratie...dar il trecem cu vederea pentru ca accentul ei era prea convingator, mai vorbea si cu mainile si ne spunea cuvinte in rusa, ca si cum noi eram cunoscatori...m-a luat in brate, iar pe tricoul Altui Sofer a desenat cateva figurine...ne-a mai iesit in cale si Uriasul din Ucraina, o tragatoare...si Matusalem...am innoptat la Bacau dupa indelungi cautari a trei paturi...le-am gasit, scumpe rau, pe factura de la hotel Decebal, sunt trecute cifrele 4, 6 si 0 pentru o camera double si una single...drumurile mele si ale insotitorilor s-au despartit dupa ce am cinat la Casa Grande (papanasi nefacuti, in rest mamaliga mea cu branza a fost delicioasa), revenind la drumuri, ei au plecat de la restaurant cu taxi-ul, eu pe jos...si cam aici se incheie ziua de miercuri 31 octombrie, la ora 22:00 am picat...

ziua de azi mi-am inceput-o conversandu-ma pe la 8:30 cu Fotografu...peste o ora jumatate am plecat la Onesti...40 de kilometri incarcati de frunze in toate culorile toamnei, dar si de serpentine...ei au facut si fotografii, mie imi era prea rau de la atata viteza si serpentine...cand am ajuns, culoarea imi fugise din obraji, piciorele imi tremurau si aveam oarecare senzatii de voma...dar mi-au trecut intre peretii albastrii...pentru cateva momente...raul m-a luat repede in stapanire (dar despre acest lucru in post-ul urmator, chiar merita)...a plouat grav la onesti...si au mai urmat cateva ore de "tortura" muzicala...la urmatoarea ma duc "soloooooooooo", nici chiar asa...de la iasi, aceasta este a new entry direct pe locul doi in topul absurdului amuzant, dupa cea de la piatra arsa...