si mi-au rupt frunzele...o pereche de copii hidosi...si n-or sa ma mai mute in gradina botanica...nu o sa-si mai scrijeleasca amorezii numele pe coaja mea inca tanara...si eram o mandrie de copac cand am intrat in curtea lor...si credeam ca o sa cresc si mai mare si o sa am cea mai mare coroana din satul global...si ma oglindeam intr-un lac artifcial...si-mi era bine... pe malul celalalt un alt copac pretindea ca-mi trimite bezele...si eu ma inroseam si ii trimiteam email-uri provocatoare...el s-a mutat in gradina botanica si eu am ramas despuiat prada imaginii din lac...mi-as smulge parul din cap, dar am uitat ca am fost tuns la zero de acei copii...stiu ca in oricare din zilele urmatoare vor reveni sa-mi scoata radacinile...asa imi trebuie daca am refuzat puterile magice oferite de monstrul mlastinii, care se indragostise de mine...cinstit si integru...si le-am oferit creanga mea pentru as intinde leaganul (scranciobul/hinta)...au crecut mari si dupa radacini or sa aduca si drujba....dar prefer sa ajung cenusa si rumegus decat ca acei copii mari...
Un comentariu:
Nice job! Talk english? send a email luizfsfilho@gmail.com
Trimiteți un comentariu