luni, 6 august 2007

cercel...

ii lipseau din urechi de multa vreme...ii schimba in functie de haine...din doi a ramas doar unul intr-un moment suspendat din timp, si nu pentru ca era chic, ci pentru ca niciodata nu putea avea parte de ce insemna cifra doi..asadar ramasese intr-unul si i-ar fi placut sa intalneasca o alta persoana care avea la fel...si l-a gasit, dar nu se potriveau...modelele erau diferite...daca nu se asortau nu puteau iesi asa pe strada...mai grav a fost cand cercelul din urechea ei s-a indragostit de cerceul din urechea lui....asa suna inceputul unei povestiri pe care imi doream s-o scriu...azi 22 august nu mai stiu cum sa duc firul narativ mai departe...poate fata cu cercel inexistent l-a pierdut pe el...si ce-i cu asta?... o alta drama inchipuita...un final banal si alte clisee din lumea artistica...am pierdut un lucru esential....gura ta de oxigen...ochii-crema de zahar ars...nasul pe sus...obrajii supti de vant...parul mereu tuns regulamentar...si cercelul tau...mainile de pictor modern...bustul dezvelit...picioarele colorate...dar cel mai mult imi lipsesc discutille acelea intamplatatoare, furate intr-un dos de camera...si nelinistea din suflet, acum e atata liniste acolo incat aud apa curgand... nu mai e nimic... dar cand a fost ceva?

Niciun comentariu: