parcurg un drum simplificat pe urmele lui Pizarro, dar mai ales imi plac urmele acvatice ale lui Cortes...de acolo mai e putin pana la tine...radierele timpului isi fac constiincios datoria...incep sa uit detalii, posturi, cuvinte...obsesia e direct proportionala cu numarul kilometrilor parcursi in etapele cumulate din Turul Frantei...corabia pusa in miscare de sclavii amintirilor sta pe loc...nu-si gaseste inca un alt port in care sa acosteze si sa arunce in ocean promisiunile solemne facute reginei singuratatii...prin hublou nu se vede insula placerilor interzise...comorile ar trebui sa ramana in locul in care au devenit comori, nu sa-si mute rezidenta atunci cand orologiul le indica ora fixa...pamantul e mai roditor, dar pentru conquistadoarea franta acum comoara e intagibila si de negasit oricate atlase cu harti scolare si-ar achizitiona...nu sunt decat culori conventionale si indicatii gresite menite sa intinda rufele pe sarma...in sticla ce i-a sosit pe nisipul negru nu e nici un mesaj...probabil oamenii de dincolo de pe taramurile explorate candva au uitat ca mai exista furnicile insistente...apa oricum le-a inecat la prima furtuna celulara...o sa trimit inapoi sticla incolora, dar va contine cateva sute de pagini..."nu mi-e bine" ar fi una dintre propozitiile zgariate cu unghia pe hartia devenita acum piatra de hotar...si poate si copia unei papagalite, tu oricum te-ai bucura mai mult sa vezi pasarea, decat o epistola anosta...schita unui testament parafat intr-un amurg amorf...o picatura din lacrima prinsa intr-o suvita arsa de soarele unei tari indepartate...miros de vanilie cules la rasarit...dar sticla s-a spart in momentul ce va veni, dar cum viitor n-am, nici clipa imprastierii n-o s-o prind...in cocncluzie, nu astepta pe malul oceanului...de la mine nu mai vine nici un pachet de cuvinte...ma intorc a Cortes...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu