am stabilit ca sunt o printesa, dar pana in week-end-ul trecut n-aveam o Cetate...asa ca sambata de dimineata am pornit catre ea impreuna cu Fotograful-Aratos si cu Vizitiul-Securist...am asteptat caleasca vreo douazeci de minute...eram o printesa cu cearcane pentru ca dormisem doar trei ore...pe capra erau Vizitiul-Securist si Fotograful-Aratos, iar in spate eu si cateva reflectoare langa care mi-am aruncat si eu lada cu rochii decoltate si cu pomezi felurite...doar ma duceam la Cetate...nu mai trebuie mentionat ca si acolo visele mele plasasera un print, de data asta cam trecut (e cel cu verigheta violeta)...din cauza drumului cu serpentine combinat cu orele de nesomn printesei i se invartea capul pe iumeri...la primul popas Fotograful Aratos si-a mai capat un nume Fotograful-Porno-Aratos pentru ca mi-a spus un banc cu fanta roz, atingandu-mi usor umarul drept... alte printese s-ar colora cu rosu pe obraji la asemenea vorbe, dar eu nu sunt ca toate celelalte...si caii trageau pe dealul negru...aproape de Cetate Fotograful-Aratos a ras in hohote, dn motive de mogaldeata...
am ajuns la Cetate, cand gongul batuse deja de ora 15:00...am avut de ales intre doua camere, la sfatul Fotografului-Aratos am optat pentru cea cu perdele maro, iar s-au cuibarit in cea cu perdele roz...aveam un pat matrimonial, dar nici un print in el...dupa ce ne-am asezat tabara sub Cetate, am pornit sa-mi indeplinesc indatorile de printesa, adica zambete si impartit de bezele in salonul de gala al castelului, unde cateva viitoare printese invata cum sa cucereasca publicul timp de sapte zile pe saptamana...pe la noua m-am despartit de ele si am plecat insotita de cei doi la cina...omul cu imaginile a devenit din nou Fotograful-Aratos-Porno, de data asta povestindu-mi despre instrumentele necesare unor activitati agricole (ahaa, si acum chiar ma credeti) acompaniate de o trecere in revista a coloanei mele vertebrale...ziua s-a incheiat in patul meu matrimonial din camera maro (pe cuvant de pionier ca singura)...dar inainte am facut un dus lung si fierbinte la care am ajuns dupa vreo douazeci de minute de holbat la instalatia de care era prins, era complicat rau sa-i dai drumu, m-am chinuit putin, dar o printesa trece peste astfel de momente...
mic-dejun regal pentru duminica si iar intalnire cu micile aspirante, convorbiri cu seful de salon si aghiontantii lui...cam pana pe la 12:00, apoi cafeaua nelipsita si inspectia albumului pentru Capcaun...pranzul l-am luat la Venezia Fotograful-Aratos si Porno pe deasupra mi-a povestit despre laptele de bade si despre ochean...la Venezia unul dintre locuitorii Cetatii isi sarbatorea ziua de nastere alaturi de cativa concetateni, sarbatoritul ne-a oferit un recital inegalabil...in ritm de manea se vaita: "Ma doare ochiu, ma doare ochiu!"...tot la Venezia am indraznit sa-l mangai delicat pe mana pe Fotografu doar Aratos, ca doar acum eu eram Printesa-Porno, dar am facut-o doar pentru a capata locul de pe capra, de langa Vizitiul Securist (pentu a evita simptomele de la dus)...si am pornit inapoi la cutia mea de chibrituri...pe drum Fotograful-Aratos s-a mai dat de cateva ori peste cap si s-a transformat in cel Porno, revenind la fanta roz si la cuvinte care se incheie in "-al", cum ar fi (c)anal, (n)azal, ca vorba lui, toate se termina in "al"...am ajuns in bucuresti inainte ca vraja sa se destrame, era doar 10:00 seara, cand soricelul s-a dus la culcare, dovleacul si-a reluat locul in gradina si rochia de bal s-a transformat in blugi cu ace de siguranta, in maiou negru cu dunga albastra si in pulover negru... am doua ghete si mi se potrivesc de minune, lipseste doar printul...
pagina 654 a romanului Magicianul de John Fowles:
vreau si eu copil ca cel din poza...m-am gandit ca l-as putea infia pe micutul Pelle... dar tatal lui, handbalistul Lasse Boesen, n-ar fi de acord...daca palnul A nu merge, apelam la planul B: dadaca pentru Pelle, dar ar trebui sa ma mut in danemarca...planul C: sa-l rapesc (nu-mi sta in caracter)...planul D: sa-l rog pe Lasse sa-mi faca si mie un baiat ca al lui (complicat, pana dau de el, pana-l vrajesc, dureaza cam mult)...planul E: sa-mi caut pe la noi un barbat blond cu ochii verzi (sanse scazute daca mai luam in calcul ca eu sunt bruneta)...am ramas fara idei, doar cu Pelle pe desktop... 
dupa o editie lunga (parca ar exista vreuna scurta), dupa discutiile de la miezul noptii despre noua casa in care trebuie sa ne mutam, dupa convorbirea telefonica purtata cu parintele de sex feminin am intrat pe blogul sefului meu (nu dau link, ptr. ca asa vreu eu). am gasit un post in care era vorba despre Cristian Tudor Popescu. si mi-am adus aminte cat de mult il admiram intr-o perioada. televiziunea ma pacalise si pe mine, imi servise un idol. dar nu m-am limitat la asta, tin minte cartile lui CTP scoase la imprimanta de serviciu a tatalui meu. am stat o zi intreaga sa perforez foile si sa le asez in dosare. am citit doar o parte dintre foile tiparite clandestin intr-o incapere de la etajul patru a garii din fetesti. nu pierdeam nici o emisiune cu CTP, as zice ca eram fan. m-am mutat in bucuresti si aura incepuse sa se spulbere pentru ca televizorul nu mai era o constanta in viata mea si pentru ca abonamentul la ziarul adevarul ramasese si el la fetesti. cu toate astea nu ma spalasem de tot de microbul ce ma cuprinsese in adolescenta. 
