eterna clipa in care X si-a dat seama ca e invizibila...

X e un personaj nou, unul peste care ani au trecut, idilele s-au scurs, dar inca nu era pregatita sa accepte faptul ca pentru unii barbati e invizibila. nu era frumoasa, dar un zambet si cateva cuvinte reusise sa smulga de la diversi. a venit insa momentul epifaniei.

era o zi de luni, ce trebuia sa fie rece. ore cu miros de primavara si after-shave invadator. motivul pentru care X si sa-i zicem Y, normal ca e Y, si normal ca e un el. Y este mai mic decat X cu un an, mult mai înalt decît X, cu gropiţe într-un singur obraz şi cu un zîmbet patrunzator. nu era printre zburatori ei, dar in acel moment intamplator atractia ei spre el era o realitate.

primul contact, cel vizual. un baiat pe niste scari, intr-un sacou albastru şi un fular in jurul gatului. al doilea contact, cel epidermic. un baiat pupa pe obraz o fata, schimba miresme dulci. al treilea contact, cel al cuvintelor. cateva zambete, cateva colorari de piele la nivelul fetei si atat. Un suras si un la revedere fara cuvinte.

minutele dintre X si Y n-au fost multe, dar au fost edificatoare pentru ea. despre el nu se pot face decat presupuneri. dar ea s-a simitit invizibila. fara corp, fara buze, fara par. un loc gol in lume. pana in acel moment nu mai cunoscuse aceste tulburari. din aceea clipa totul se plimba pe strazi fara ca nimeni s-o observe, desi parul i s-a umflat de la atata umezeala. nu e vorba despre el, e vorba despre fantoma care i s-a strecurat in suflet. Y e un trecator, dar urmele lasate de el sunt pentru totdeauna, chiar daca oceanul e mare.

singurele ei clipe de vizibiliate sunt atunci cand apa calda ii curge peste haine. cand apa se combina cu tesatura. e un moment constient de vizibilitate dureroasa.