eternitatea din parfum

cand noptile sunt fierbinti, zilele care urmeaza au alte miresme. miresme de parfumuri pierdute si regasite in locuri granulate si neasteptate. cand inchizi in debara o sticla de esenta, nu te astepti sa iasa singura de acolo si apoi sa mai si vorbeasca. i s-a intamplat unei fete intr-o zi de toamna cu miros si soare de vara. fata scrise vreo doua povesti cu un parfum fotogenic si apoi il uitase in debara. ma rog, un asemenea parfum ramane pe o bucata de piele care nu imbatraneste niciodata. asadar parfumul a sarit din debara direct in viata cotidiana a incriminatei identificand cu precizie numele unei eternitati. parfumul fermecator care a tulburat orele de zgura habar nu are cata panica a provocat in cercul imaginar al rutinei prezente. a fost doar o constatare fara intentii ascunse care a degenarat in discutii despre simturi. cineva a fost ca o floare fara talent, iar altcineva s-a declarat pervers. floarea uneori nu simte ce e ironie, ce e subtilitate, in rest are simturi in comun cu perversul. cam atat, e doar un episod dintr-o toamna exgerata.