leapsa de pisica (II)

de la pisica olga trimisa printr-un porumbel virtual

SUNT: nevrotica, verde, alintata
AŞ VREA: sa ajung la Lisabona
PĂSTREZ: multe obiecte inutile
MI-AŞ FI DORIT: sa am ochii verzi
NU ÎMI PLACE: sa sterg praful
MĂ TEM: de moarte, si mai nou de singuratate
AUD: zgomote ciudate noaptea
ÎMI PARE RĂU: ca nu mi-am facut mai des codite
ÎMI PLAC: esarfele in culori aprinse si cartile
NU SUNT: invizibila
DANSEZ: singura prin casa
NICIODATĂ: n-am mers cu bicicleta
RAR: spun "imi pare rau"
PLÂNG: mai tot timpul
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: pe aceasta planeta
NU ÎMI PLACE DE MINE: cand plang
SUNT CONFUZA: din cand in cand
AM NEVOIE: de gheata
AR TREBUI: sa scriu mai mult
sa mai scrie si altele despre ele: lumi, monica, jolie si cine mai are chef...

despre mase

o sa scriu mai concret si mai serios ca niciodata. si un pic mai indignat.
seara asta e crunta pentru familia lui MC. chiar daca fara suflare l-au avut langa ei pana acum. s-a dus. pamantul l-a acoperit, nu e un post patetic e realitate.

Tratat cinic.

din abordarea subiectului se desprind multe lucruri. iertata sa-mi fie numirea unei morti drept subiect, in contextul acesta nu stoarcem lacrimi.
zilele aceste s-au vehiculat mari teme ale societatii. presa s-a bagat in sufletul familiei, presa e de vina pentru ca nu l-am cunocut pe MC in viata. serios?

pai daca presa va influenteaza in acest fel inseamna ca sunteti niste mase amorfe. daca tot va lamentati atat, de nu umpleati sala cand MC inca mai juca la dinamo? de ce nu l-ati cunoscut pe tatal lui MC cand venea la meciurile fiului sau? de ce-l respectati doar dupa moartea fiului sau? nu lucram la un ziar cand l-am vazut prima oare pe MC.am fost la nenumarate meciuri ale carui scoruri presa nici macar nu le dadea. dar cum statul in fata calculatorului si al televizorului a devenit obisnuita. dominati de reflexul pavlovian asteptati sa primiti totul pe tava. de ce va cautati eroii in presa? nu sunteti capabili sa actionati singuri? acum contraofensiva ar putea fi dominata de intrebarea si la ce ne trebuie presa, alte contraargumente ar invoca teoria bazata pe functiile mass-media...dar toata indignarea asta a demonstrat cata dependenta exista fata de toate mijloacele de comunicare ale celor care se dau independenti si ii fac pe altii vinvati de crime necomise...

un pic si depre ziaristi. tot moartea lui MC mi-a demonstrat neprofesionalismul unora dintre jurnalisti. generalizarile nu mi-au placut niciodata. s-au vehiculat o sumedenie de informatii neverificate. s-au scrise o groaza de texte patetice, un fel de compuneri care sa stoarca lacrimi, dar scrise intr-o limba de lemn pe care MC chiar n-o merita. apoi s-a produs o scindare vizibila intre cei care au fost pusi sa faca munca de jos si intre cei care isi permit sa stea pe un scaun senioral si sa arate cu degetul la amaratii care s-au bagat cu bocancii acolo unde nu era loc. "sclavii" n-au scuze, dar ipocrizia e mai mare in randul editorialistilor, comentatatorilor etc.

ar mai fi multe de scris, dar parca am dat prea multa importanta unor lucruri fara sens...

fara titlu

pacat de el.

lacrimile se usuca. durerea se alina. timpul trece. asta pentru cei care traiesc.

poveste dintr-o lume paralela (de acum doi , adaptata pentru ieri)

se facea ca in ziua X a murit MC... unii au incercat sa albeasca doliul din poarta familiei C...altii au plans...cu litere negre pe hartia alba au aparut diverse cuvinte moarte, deces, tragedie, lacrimi, consternare, regret, disperare...intr-un final moartea a primit pagina intai...
...din handbalistul MC a ramas un corp lipit de masa rece a morgii... organe intregi...o inima ciopartita care nu mai bate si niste ochi de a caror culoare nu se va mai bucura nimeni...tocmai pentru ca moartea interzice acest lucru...frumusetea nu mai exista in moarte...toate zac acum sub un lintoliu disperat de atatea cadavre intalnite...
"cu o moarte toti suntem datori" pana si intr-o lume paralela....

dulceata ermeticului...

dulceata din petale de cotidian. dulceata obtinuta prin macerarea unor zile lungi. dulceata servita cu zambete. dulceata savurata la orice ora din zi, dar mai ales noaptea. borcane inghesuite intr-o debara intunecoasa. e sezonul dulcetilor interzise, numai ca petalele au cam fugit din recipiente. s-au ascuns prin buzunare mai luminoase. se vor intoarce ele la timp pentru festivitatea de premiere, pentru partida decisiva? oare stiu ca sistemul dupa care se joaca e cel de "trei din cinci"? care trei? care cinci? stiam eu ca petalele astea sunt cam ignorante. ele au promis ca se intorc in camara neagra la al saptelea randevu. ar fi bine sa le anunte cineva ca borcanele nu stau vesnic deschise, si usa de la debara se va inchide, lasandu-le cu venele umflate. acum ele rad, gandindu-se ca se vor transforma intr-un stol si vor intra pe sub usa. teapa. totul e izolat. camera s-a transformat intr-una ermetica. isi vor da seama mai tarziu, ca doar au fost atinse de oameni. au stricat bunatate de dulceata, doar din capriciu. asa ca, poftiti in camera cea ermetica, dar fara dulceturi.