living the american dream (III)...

ordinea cronologica deja s-a sters, mai sunt doar cateva fragmente de zile amestecate intr-un blender al uitarii. asa ca mai am in buzunarele salopetei amintirilor doar episoade izolate neordonate pe siragul secundelor, minutelor. sa nu mai lungim introducerea si sa continuam aleatoriu povestea deplasarii din america. o iau in ordinea promisa...

prosopul fotografului-porno. sau cand visele devin realitate pe jumatate. trebuie sa recunosc in mod public ca am avut o noapte in care subconstientul mi l-a pus in vis pe fotograful-porno. un vis deocheat de baba absentei sau abstinentei (nu mi-am dat seama care dintre ele era, sau e o baba pleonastica?). asa ca dupa ce am ajuns centrifugati de oboseala ne-am si dusat un pic (separat, desigur). asa ca dupa lepadarea prafului de pe piele, fotograful-porno a aparut in cadru doar cu prosopul in jurul mijlocului.

- e vreo problema? a intrebat el razand (sau ceva de genul acesta, imi permit si eu sa am o licenta poetica. doar n-o sa zic acum ca-i pun cuvinte in gura) a intrebat el.

puteam sa am vreo problema? clar ca nu. si asa a continuat in toate cele cinci zile de petrecere americana. adica a aparut in cadru de fiecare data in prospul imaculat de alb.

pentru mintile masculine: nu prosopul n-a cazut niciodata (pe cuvant de onoare).

pentru mintile feminine: fotograful-porno arata de un fel principal....

gleenwood springs. de ce si acolo? pentru ca acolo se refacea o alta maratonista romanca. cea mai mare piscina cu ape termale din lume e asezata intre munti de culoare rosie. nu le-am incercat din cauze variabile, fotograful-porno da. relaxarea era crescuta intr-un mediu prielnic si se vedea la femeile care nu se sfiau să-şi arate celulita, la pensionarele care mergeau cocoşate, la tinerii tatuaţi şi la familiile care-şi aduceau copiii de numai cîteva luni la piscina fierbinte şi limpede. acolo am mancat vestitele gogosi, muult prea dulci. la apele sulfuroase am ajuns cu ajutorul unui mercedes imens condus de binesh.

binesh.un fijian cre mi-a spus ca traieste visul american. a venit cu o valiza in america si acum are o casa cu fantana si nuferi, un hotel inflorat, o nevasta si patru copii. maseur, om care m-a fascinat si care ne-a povestit despre boulder, despre casa in care s-a filmat "charlie's angels", despre rafting, despre atletism, despre romance, depre aspen si depre altele de care nu-mi aduc aminte acum. povestea lui nepublicata o sa apara si ea pe acest blog micut. asa ca nu mai dau detalii inutile.

cum am aflat ca pe ryan il cheama ryan. ryan e baiatul cu ochii verzi de la receptie. am aflat ca-l cheama ryan pentru ca fotograful porno m-a trimis la ryan cu laptopul in protap din cauza faptului ca nu mai functiona wireless-ul. schimbasera parola. mai tin inca minte parolele. prima era "green800" si "zerowaste". cam asta e povestea nespectaculoasa cu ryan care nu mi-a rezolvat laptopul.

lucruri marunte. o sa urmeze o enumerare americana: fresh de portocale, cafeaua de la Starbucks, liniste, masini de pompieri, biciclete, "Dany's", costitele de bufallo, placinta crocanta sau cu ciocolata alba, pianul neacordat, tantarii, petrecerea, caminele studentesti, omleta, "how are you"-ul din magazine, cateva haine, muntii, potecile, oamenii.

eu si fotograful-porno ne-am strans jucariile si am plecat intr-o duminica. si tot intr-o duminica am ajuns la munchen, unde motorul avionului spre bucuresti a prins o raceala. racitul a ramas pe pista din germania, in timp ce noi am zburat cu un avion neinfectat.

acasa era o duminica enervant de zgomotoasa...

THE END