living the american dream (II)...

america (statele unite ale americii)...

aeroportul din denver.

- How are you, ma'am? m-a intrebat un functionar al aeroportului dupa ce am trecut de linia rosie. (daca am urat ceva, in afara de oboseala, in deplasarea americana a fost cuvantul de adresare "ma'am" de care m-am lovit si la receptia hotelului, dar asta in alt post).

si a continuat cu interogarile de genul: "ce cautati in america?", "cat stati" (aici ne-am inteles cam greu. eu ziceam ceva, el intelegea altceva. pana la urma am dezlegat firul).

in afara aerportului ne-a asteptat soarele prieten, cerul intens de albastru, taximetristul negru si taxi-ul galben. sosele intinse, campuri pustii si 40 de kilometri pana la boulder.

boulder. o cladire inalta la intrare in oras (mai tarziu am aflat ca era una dintre cladirile universitatii). prima impresie: (ca doar pornisem cu idei preconcepute si fara o documentare adecvata. eu si foograful-porno eram virgini in ceea ce priveste america) "am ajuns intr-un sat parasit asta nu e america!". fara oameni pe strazi, totul gri, era de la oboseala si de la ganduri. n-avusesem ochi pentru muntii de pe partea dreapta, pentru cerul care-si crescuse gradul de albastru, pentru liniste si pentru altele. am vazut cateva magazine abandonate. nu tu cladiri inalte, nimic din ce imaginatia noastra ar fi urzit. bineinteles ca ne-am plimbat de vreo trei ori pe strada principala din boulder pentru ca taximetristul nu stia de hotelul outlook.

hotelul outlook. usile glisante ne-au introdus intr-un miros de clor puternic (piscina din interior era de vina). la receptie doi barbati, fotograful-porno a negociat cu ryan pentru cartelele de acces. (de unde stiu cum il cheama pe unul dintre barbati? nu, nu scria pe escuson. aveam sa aflu in zilele urmatoare. si apropo, ryan avea ochii verzi). era un hotel, de fapt motel as zice, ca in filmele americane, incepusem sa ne linistim. ideile noastre preconcepute aveau si ele un temei. camera care ne-a fost incredintata. era la etajul 1. usa era strajuita de balustrade colorate [i numarul ei era 210.

camera 210. doua paturi imense ne asteptau pentru un somn adanc si meritat, dar noi venisem cu treaba, nu eram turisti. mobilierul era un pic cam trecut de varsta senectutii, dar inca posibil de convietuit cu el. in sertarul noptierei care despartea cele doua paturi era biblia, un carnetel si un pix. prosoapele erau albe si baia excludea chiuveta, care era intr-un buzunar al camerei alaturi de oglinda-perete, de fier, de masa de calcat (am reusit s-o folosesc dupa ce fotograful-porno mi-a facut protectia muncii). dar n-am avut timp sa profitam de ea ca am pornit spre erie.

erie.10.000 mile (mi-e cam lene sa transform in km) distanta de boulder. peluze tunse perfecct, case din lemn puse cu rigla pe pamant si multa liniste. dar cine a avut timp de ea? eram acasa la castigatorea maratonului olimpic. chiar si obosita am ramas impresionata de portile sufletesti care ni s-au deschis, de limpezimea cuvintelor, de curiozitatea americanilor veniti in vizita, de gradina din spatele casei, de fructele prajiturii, de vecinii care beau vinul pe strada si nu ezita sa vina s-o felicite pe romaca de 38 de ani care a s-a ales cu un disc de aur dupa JO de la Beijing. am revazut cursa cu familia ei si ne-am hranit din relaxarea lor, pentru ca pe amandoi ne luase ameteala de la atat nesomn. am incheiat prima zi in america centrifugati de oboseala. despre prosopul fotografului-porno, despre glenwood springs, despre binsesh si o groaza de alte maruntisuri in urmatorul episod...

VA URMA