living the american dream (III)...

ordinea cronologica deja s-a sters, mai sunt doar cateva fragmente de zile amestecate intr-un blender al uitarii. asa ca mai am in buzunarele salopetei amintirilor doar episoade izolate neordonate pe siragul secundelor, minutelor. sa nu mai lungim introducerea si sa continuam aleatoriu povestea deplasarii din america. o iau in ordinea promisa...

prosopul fotografului-porno. sau cand visele devin realitate pe jumatate. trebuie sa recunosc in mod public ca am avut o noapte in care subconstientul mi l-a pus in vis pe fotograful-porno. un vis deocheat de baba absentei sau abstinentei (nu mi-am dat seama care dintre ele era, sau e o baba pleonastica?). asa ca dupa ce am ajuns centrifugati de oboseala ne-am si dusat un pic (separat, desigur). asa ca dupa lepadarea prafului de pe piele, fotograful-porno a aparut in cadru doar cu prosopul in jurul mijlocului.

- e vreo problema? a intrebat el razand (sau ceva de genul acesta, imi permit si eu sa am o licenta poetica. doar n-o sa zic acum ca-i pun cuvinte in gura) a intrebat el.

puteam sa am vreo problema? clar ca nu. si asa a continuat in toate cele cinci zile de petrecere americana. adica a aparut in cadru de fiecare data in prospul imaculat de alb.

pentru mintile masculine: nu prosopul n-a cazut niciodata (pe cuvant de onoare).

pentru mintile feminine: fotograful-porno arata de un fel principal....

gleenwood springs. de ce si acolo? pentru ca acolo se refacea o alta maratonista romanca. cea mai mare piscina cu ape termale din lume e asezata intre munti de culoare rosie. nu le-am incercat din cauze variabile, fotograful-porno da. relaxarea era crescuta intr-un mediu prielnic si se vedea la femeile care nu se sfiau să-şi arate celulita, la pensionarele care mergeau cocoşate, la tinerii tatuaţi şi la familiile care-şi aduceau copiii de numai cîteva luni la piscina fierbinte şi limpede. acolo am mancat vestitele gogosi, muult prea dulci. la apele sulfuroase am ajuns cu ajutorul unui mercedes imens condus de binesh.

binesh.un fijian cre mi-a spus ca traieste visul american. a venit cu o valiza in america si acum are o casa cu fantana si nuferi, un hotel inflorat, o nevasta si patru copii. maseur, om care m-a fascinat si care ne-a povestit despre boulder, despre casa in care s-a filmat "charlie's angels", despre rafting, despre atletism, despre romance, depre aspen si depre altele de care nu-mi aduc aminte acum. povestea lui nepublicata o sa apara si ea pe acest blog micut. asa ca nu mai dau detalii inutile.

cum am aflat ca pe ryan il cheama ryan. ryan e baiatul cu ochii verzi de la receptie. am aflat ca-l cheama ryan pentru ca fotograful porno m-a trimis la ryan cu laptopul in protap din cauza faptului ca nu mai functiona wireless-ul. schimbasera parola. mai tin inca minte parolele. prima era "green800" si "zerowaste". cam asta e povestea nespectaculoasa cu ryan care nu mi-a rezolvat laptopul.

lucruri marunte. o sa urmeze o enumerare americana: fresh de portocale, cafeaua de la Starbucks, liniste, masini de pompieri, biciclete, "Dany's", costitele de bufallo, placinta crocanta sau cu ciocolata alba, pianul neacordat, tantarii, petrecerea, caminele studentesti, omleta, "how are you"-ul din magazine, cateva haine, muntii, potecile, oamenii.

eu si fotograful-porno ne-am strans jucariile si am plecat intr-o duminica. si tot intr-o duminica am ajuns la munchen, unde motorul avionului spre bucuresti a prins o raceala. racitul a ramas pe pista din germania, in timp ce noi am zburat cu un avion neinfectat.

acasa era o duminica enervant de zgomotoasa...

THE END

living the american dream (II)...

america (statele unite ale americii)...

aeroportul din denver.

- How are you, ma'am? m-a intrebat un functionar al aeroportului dupa ce am trecut de linia rosie. (daca am urat ceva, in afara de oboseala, in deplasarea americana a fost cuvantul de adresare "ma'am" de care m-am lovit si la receptia hotelului, dar asta in alt post).

si a continuat cu interogarile de genul: "ce cautati in america?", "cat stati" (aici ne-am inteles cam greu. eu ziceam ceva, el intelegea altceva. pana la urma am dezlegat firul).

in afara aerportului ne-a asteptat soarele prieten, cerul intens de albastru, taximetristul negru si taxi-ul galben. sosele intinse, campuri pustii si 40 de kilometri pana la boulder.

boulder. o cladire inalta la intrare in oras (mai tarziu am aflat ca era una dintre cladirile universitatii). prima impresie: (ca doar pornisem cu idei preconcepute si fara o documentare adecvata. eu si foograful-porno eram virgini in ceea ce priveste america) "am ajuns intr-un sat parasit asta nu e america!". fara oameni pe strazi, totul gri, era de la oboseala si de la ganduri. n-avusesem ochi pentru muntii de pe partea dreapta, pentru cerul care-si crescuse gradul de albastru, pentru liniste si pentru altele. am vazut cateva magazine abandonate. nu tu cladiri inalte, nimic din ce imaginatia noastra ar fi urzit. bineinteles ca ne-am plimbat de vreo trei ori pe strada principala din boulder pentru ca taximetristul nu stia de hotelul outlook.

hotelul outlook. usile glisante ne-au introdus intr-un miros de clor puternic (piscina din interior era de vina). la receptie doi barbati, fotograful-porno a negociat cu ryan pentru cartelele de acces. (de unde stiu cum il cheama pe unul dintre barbati? nu, nu scria pe escuson. aveam sa aflu in zilele urmatoare. si apropo, ryan avea ochii verzi). era un hotel, de fapt motel as zice, ca in filmele americane, incepusem sa ne linistim. ideile noastre preconcepute aveau si ele un temei. camera care ne-a fost incredintata. era la etajul 1. usa era strajuita de balustrade colorate [i numarul ei era 210.

camera 210. doua paturi imense ne asteptau pentru un somn adanc si meritat, dar noi venisem cu treaba, nu eram turisti. mobilierul era un pic cam trecut de varsta senectutii, dar inca posibil de convietuit cu el. in sertarul noptierei care despartea cele doua paturi era biblia, un carnetel si un pix. prosoapele erau albe si baia excludea chiuveta, care era intr-un buzunar al camerei alaturi de oglinda-perete, de fier, de masa de calcat (am reusit s-o folosesc dupa ce fotograful-porno mi-a facut protectia muncii). dar n-am avut timp sa profitam de ea ca am pornit spre erie.

erie.10.000 mile (mi-e cam lene sa transform in km) distanta de boulder. peluze tunse perfecct, case din lemn puse cu rigla pe pamant si multa liniste. dar cine a avut timp de ea? eram acasa la castigatorea maratonului olimpic. chiar si obosita am ramas impresionata de portile sufletesti care ni s-au deschis, de limpezimea cuvintelor, de curiozitatea americanilor veniti in vizita, de gradina din spatele casei, de fructele prajiturii, de vecinii care beau vinul pe strada si nu ezita sa vina s-o felicite pe romaca de 38 de ani care a s-a ales cu un disc de aur dupa JO de la Beijing. am revazut cursa cu familia ei si ne-am hranit din relaxarea lor, pentru ca pe amandoi ne luase ameteala de la atat nesomn. am incheiat prima zi in america centrifugati de oboseala. despre prosopul fotografului-porno, despre glenwood springs, despre binsesh si o groaza de alte maruntisuri in urmatorul episod...

VA URMA

inceput de amercan dream (I)...un nou episod din serialul "Deplasarea"

parca nici n-a fost america, colorado, denver, boulder...

22 august: viza grabita de america, alergatura pe strazi inguste cu fotograful-porno si avionul.

avionul. cu doua ore inainte pe aeroport. fara nervi si senzatii ciudate. aveam prea multe pe cap : aranjarea intalnirilor disperarea plecarii subiectelor, deconspirarea legaturilor. in toata aceasta salata am uitat ca urc pentru prima oara in cer, printre nori. fotograful-porno a fost alcoolul pe care unii il beau ca sa nu simta teama. aproape doua ore cu furtuna si ploaie pe final, asta a insemnat zborul bucuresti-munchen.

munchen. cerul era dezlantuit. seara. ploua de tenesi mei deja faceau nazuri pentru ca ii luasem fara consimtamant in aceasta germanie uda. noroc, ca mai mult am umblat in interiorul aeroportului cu trenul si cu taxiul. in buza de noapte am ajuns la hotelul orly. un bloc numit hotel. cina am infulecat-o la un restaurant pana la care cred ca am facut vreo cincizeci de pasi. nimic interesant pe acolo, doar ca unei blonde chelnerite i s-au cam aprins calcaiele dupa al meu fotograf-porno. nu s-a lasat cu urmari, ci doar cu zambete si cu o masa copioasa. dupa alti cincizeci de pasi, facuti inapoi am adormit cu gandul la denver.

denver. dimineata germana cu tren stricat si bilete irosite, taximetrist care a inteles ca suntem americani si ne intreba de obama, cu allianz arena zarita in fuga, cu un drum destul de lung si iar cu aeroport si avion. controale, cafea si acomodarea cu balena boeing. zece ore douazeci de minute in atat s-au transformat kilometrii dintre munchen si denver. tot din inconstienta nu mi-a fost teama de turbulente, nu m-a derajat aerul conditionat, am dormit pe parcursul celor trei filme care au fost aruncate in niste televizoare mici pentru a trece timpul mai repede. am completat din nou hartii. fotograful-porno a mai facut o victima printre stewardese. am plecat la 9.30 din germania si am ajuns la 14:30 in america.

america.......

VA URMA

autocenzura...

mi-e...

te...

te...

te...

ar fi o groaza de subsantive si verbe care ar completa spatiile goale...dar din cauze nehotarate si necoercitive nu pot fi asezate langa pronume...dintr-un cer limpede si albastru totul s-a transformat intr-o nebuloasa...un front de aer rece traverseaza formele de relief neregulate de pe parcursul a 500 de kilometri...dupa canicula extrema provocata de curentii din vest, urmeaza viscol si inghet...

mi-e frig, dar nu pot sa zic...

te caut, dar nu te recunosc...

te ascult, dar nu pricep...

te inteleg, dar mai mult nu pot sa fac...

ce urmeaza...

daca as fi angajatul blogului meu cred ca as putea primi ajutor de somaj...asa ca e momentul sa ma pun pe treaba (sa incep sa scriu din nou)...nu de alta, dar imi suna straniu "somer(a)"... recunosc ca am fost data afara de la serviciul meu blog-istic doar pentru ca mi-e bine, mi-e liniste, mi-e timpul folosit in alte activitati..in planul cincinal pe care l-am intocmit pe un genunchi de secunda sunt cuprinse urmatoarele texte:

1. aventurile din gradina botanica (personaje: eu si o mimoza)

2. living the american dream (personaje: eu si fotograful-porno)

3. trenul imund (personaje: oricum sunt neimportante)

acum sper sa-mi fie destul de frica de dictatorul blogurilor si de aparatul lui represiv ca sa ma reimprietenesc cu tastatura si sa ispravesc cantitativ, de calitate nu era vorba, proiectul utopic (in aceste zile)...

mi-e dor de scris, nu si de mine in dispozitie nebuna de scris...