un abtibild de china...

o blonda printre atatea brunete in gimnastica romaneasca...se ia zambetul, se ia parul prins in coada, se ia costumul albastru si se lipesc pe medalia olimpica de aur...o sandra izbasa cu lipici pe spate si cu sclipici in par... azi la beijing ea si-a compus cel mai mare abtibild din colectia uitata undeva la deva, sub un pat, prada prafului...sandra a crescut...nu mai vrea figurine in culori tipatoare...poate o sa aiba chef sa pastreze intre filele unui ziar buchetul de trandafiri de la premiere, sau o sa adune in urechi notele unui imn prea batran pentru ea...poate vrea sa prinda in mapa rosie minutele de aplauze, sau imbratisarea antrenorului, sau bucuria parintilor din tribune...felicitarile adversarelor, oricum sunt de complezenta...o victorie care sa aline gleznele poznase, spatele neascultator, bataturile din palme...o sandra care acum o sa vorbeasca fara sa mai ceara voie...