in timp ce unele plangeau dupa o medalie, in timp ce altele visau la metalul trecut si la cel viitor...in timp ce unii se plimbau, in timp ce altii dansau, in timp ce unii se iubeau, in timp ce altii se plimbau si porumbeii zburau...
...Ea isi traia ultimele minute in imbacseala caniculara a Bucurestiului...Ea la saptezeci de ani facea piruete perfecte si imi arata cum poti sa mananci cu mare pofta din farfuria in care ni se iroseste viata..Ea a avut coloana franta...Ea a adus prima medalie olimpica la gimnastica...Ea spunea ca "gimnastica e o dresura"...Ea avea pe usa de la sufragerie un poster cu un soldat englez...Ea a impartit medaliile si diplomele...Ea avea o pisica pe care o iubea mult...Ea privea cu senitatea moartea...Ea a slabit, dar nu si-a pierdut zambetul...Ea mi-a lasat trei poze...Ea mi-a daruit garofite in luna mai...Ea asteapta Olimpiada...Ea s-a stins ca o narcisa galbena...Ea avea un bilet de externare din spital pe care n-am putut sa-l citesc (era incarcat de metastaze)...Ea se scuza ca nu mai poate sa vorbeasca din cauza chimoiterapiei...Ea stia sa multumeasca fara sa fie nevoie...Ea din care va ramane doar cenusa si cateva randuri uitate prin vreo carte de statistica...Ea a fost Elena Leustean...
2 comentarii:
m-ai facut sa plang asa, de dimineata...
Dumnezeu sa o odihneasca.
Trimiteți un comentariu