miercuri, 7 decembrie 2011

eterna clipa in care X si-a dat seama ca e invizibila...

X e un personaj nou, unul peste care ani au trecut, idilele s-au scurs, dar inca nu era pregatita sa accepte faptul ca pentru unii barbati e invizibila. nu era frumoasa, dar un zambet si cateva cuvinte reusise sa smulga de la diversi. a venit insa momentul epifaniei.
era o zi de luni, ce trebuia sa fie rece. ore cu miros de primavara si after-shave invadator. motivul pentru care X si sa-i zicem Y, normal ca e Y, si normal ca e un el. Y este mai mic decat X cu un an, mult mai înalt decît X, cu gropiţe într-un singur obraz şi cu un zîmbet patrunzator. nu era printre zburatori ei, dar in acel moment intamplator atractia ei spre el era o realitate.
primul contact, cel vizual. un baiat pe niste scari, intr-un sacou albastru şi un fular in jurul gatului. al doilea contact, cel epidermic. un baiat pupa pe obraz o fata, schimba miresme dulci. al treilea contact, cel al cuvintelor. cateva zambete, cateva colorari de piele la nivelul fetei si atat. Un suras si un la revedere fara cuvinte.
minutele dintre X si Y n-au fost multe, dar au fost edificatoare pentru ea. despre el nu se pot face decat presupuneri. dar ea s-a simitit invizibila. fara corp, fara buze, fara par. un loc gol in lume. pana in acel moment nu mai cunoscuse aceste tulburari. din aceea clipa totul se plimba pe strazi fara ca nimeni s-o observe, desi parul i s-a umflat de la atata umezeala. nu e vorba despre el, e vorba despre fantoma care i s-a strecurat in suflet. Y e un trecator, dar urmele lasate de el sunt pentru totdeauna, chiar daca oceanul e mare.
singurele ei clipe de vizibiliate sunt atunci cand apa calda ii curge peste haine. cand apa se combina cu tesatura. e un moment constient de vizibilitate dureroasa.

sâmbătă, 24 septembrie 2011

eternitatea din parfum

cand noptile sunt fierbinti, zilele care urmeaza au alte miresme. miresme de parfumuri pierdute si regasite in locuri granulate si neasteptate. cand inchizi in debara o sticla de esenta, nu te astepti sa iasa singura de acolo si apoi sa mai si vorbeasca. i s-a intamplat unei fete intr-o zi de toamna cu miros si soare de vara. fata scrise vreo doua povesti cu un parfum fotogenic si apoi il uitase in debara. ma rog, un asemenea parfum ramane pe o bucata de piele care nu imbatraneste niciodata. asadar parfumul a sarit din debara direct in viata cotidiana a incriminatei identificand cu precizie numele unei eternitati. parfumul fermecator care a tulburat orele de zgura habar nu are cata panica a provocat in cercul imaginar al rutinei prezente. a fost doar o constatare fara intentii ascunse care a degenarat in discutii despre simturi. cineva a fost ca o floare fara talent, iar altcineva s-a declarat pervers. floarea uneori nu simte ce e ironie, ce e subtilitate, in rest are simturi in comun cu perversul. cam atat, e doar un episod dintr-o toamna exgerata.

duminică, 15 mai 2011

zuzi si fana peste hotare...


n-am mai scris de ceva vreme despre ele. s-au cam prafuit, dar a trebuit sa le sterg, sa le lustruiesc pentru ca le-am pregatit o plimbare in tara in care zuzi are o prietenie frumoasa cu o familie de gheata. n-are nimeni cum sa ghiceasca despre ce e vorba. dar cum am introdus in context cuvantul magic gheata si mai adaug si bratislava, e usor de ghicit. un alt motiv peentru care le-am activat din nou pe cele doua personaje este si faptul ca jocul pe care l-au primit sub piele acum trei ani si-a tinut intalnirea anuala si mondiala. daca zuzi si fana sunt in mare masura aceleasi, cu vreo doua riduri in plus, persoanjele secundare sunt cu totul altele. sapte randuri de introducere plictisitoare e de ajuns, sa vedem cum s-au descurcat in afara granitelor cele doua persoanaje care nu au nici o legatura cu realiatea, ele fiind total inventate si cosmetizate de un autor turmentat.

Ziua 1
In capitala tarii R e soare. Avioanele s-au trezit devreme. fana si zuzi, dupa discutii interminabile la telefoane, au pus haine in bagaje, bani pe carduri si in portofele si s-au intalnit pe aeroport, cu flori de gheata in minte. din nepotriviri anterioare au plecat cu avioane de culori diferite, zuzi in rosu(se va vedea mai tarziu de ce) si fana cu roz (fara nici o dezvaluire ulterioara). s-au reeunit in capitala tarii A. Soare din nou. Barbati cu cravate le ademneau cu masini spatioase, dar ele au ales un autobuz maret pentru destinatia finala, orasul B, tara S.
un sofer afon le-a condus spre bus station. ajunse in metropola visata fana si zuzi au acceptat sa se lase pe mana unui alt sofer mucalit si care le-a diminuat bugetul cu 11 euro. si cum viata lor e plina de culori, hotelul nu avea sa fie o exceptie. o camera a lor cu balcon verde pe sub care s-au plimbat trubaduri din rusia, finlanda, suedia si chiar cehia. unii mai treji, altii mai ametiti si nu de viata, cu semne destinctive peste tot trebuie spus ca in aceasta istorie fana si zuzi au calitati semi-oficiale. adica le scrie pe o bucata de plastic ce sunt si mai au si poze, una mai reusita decat alta. dar prea multe cuvinte. o sa incerc o serie mai scurta. gheata, crose, puc, patinoar, hocheisti parca deja semana mai mult cu ce au fost in trecut.
decorul insa e altul. patinoar de 10.000 de locuri. femei, barbati in tricouri, pantaloni scurti, sandale.. seamana cu ceva? nu.
dupa ce i-au zambit frumos unu pusti cu maniere si si-au primt plasticele legate cu panglici galbene cele doua nu s-au pierdut in primul ring cu mantinela. e momentul in care zuzi si fana se despart. fiecare cu partea ei de poveste. dar fana are imaginatie bogata si va povesti si ce nu s-a intamplat cu zuzi.
fana mai timida nu si-a putut dezlipi ochii de gheata, dar inante e asta se conversase un baiat cu trei randuri de ceafa si cu privire tulbure. facuse armata in romania si stia cuvinte alese pe care insa nu le-a da drum in atmosfera. scaune albastre, oameni haiosi si muuuulta gheata, patine, un puc si muuulti hocheisti. deocamdata cam nesuferiti si batrani. nu pot sa nu-l mentionez pe pletosul ceh, aka gorila cu ochi de sticla. nu mai miroase ca in romania pentru ca fana nu e intre banci, iar zuzi a prins nivelul ghetii doar o data. dar vraja nu se poate rupe din atat de putin. dupa dungati contra cesii (asa strigau oameni prin sala) cele doua au ales patul de la hotelul colorat. fana si blonzii aveau sa se intalneasca peste citeva zile. noaptea tarii respective a trecut mai repede ca niciodata.

Ziua 2
fana si zuzi s-au trezit direct in balcon. de unde au zburat pe jos direct in centru. soarele topea pielea si ele topeau cuvinte despre haine mai vaporoase si din mai putin material. cafea cu aroma de vanilie, stradute din turta dulce, cladiri caramelizate si multa liniste, da de unde. coloratii erau peste tot. numarau orele pana la meci si berile de pe nota de plata. cele doua vrabiute au zburat pe toate stradutele. i-au ratat pe cei mai haiosi, adica pe suomi, dar intalnirile viitoare aveau sa faca toti banii. fana a reusit sa faca o noua nazbatie. dupa o tocana traditionala a mers acolo unde si regele merge neinsotit, dar numai ca ea a nimerit chiar in cabina regelui si nu in a reginei. un rege mai trecut s-a uitat ciudat la mine. intre timp zuzi se conversa cu baiatul cu picioare lungi. atractia serii insa avea sa fie frunza de artar contra vodca la sticla, pahar si la orice se poate. frumosii (zice zuzi) s-au dezlantuit pe gheata. in aceasta seara fana avea sa-l cunoasca pe cel de-al doilea simpatic, cel cu elena ceausescu, o sa-i zicem comunistul. pe gheata viitorii pisoi si cel mai tare hocheist ever (e bine zuzi?), GR8. e parte de care raspunde fata cu codite. cu aceasta imagine inchid prima parte. avnturile urmatoare sunt mai de rasunet, se va rekata cum l-au cunoscut fana si zuzi pe marele koivu, dar si cum una dintre ele visa la un puc dostoievskian.

VA URMA

luni, 31 ianuarie 2011

new adventure, new player, new number...

timpul trece si nu e niciodata in favoarea noastra. acestea fiind stabilite sa povestesc ce mi s-a intamplat in vis..
era acum trei ani. intr-un oras indepartat. un lant stralucea in intuneric. doua fete paseaua pe gheata subtire. o casca ascundea un par roscat. o crosa lovea pucul si-l trimitea direct in poarta. pe tricoul o alaturare de cifre formau un numar ce simbolizeaza perfectiunea.
ieri, intr-un oras mai putin indeparatat. acelasi lant primea stadii (ca nu zic studii) de lumina. cineva afirma ca era lustruit. doua fete se fereau de gheata groasa. o casca slovaca acopera mai putin par. o crosa lovea un puc si-l trimitea din nou in poarta. pe tricou doar o cifra mai ramasese din perfectiune.
cam scurt visul, dar cam aceasta e actiunea trecuta si actuala. in rest sunt detalii adunate in cuvinte. gazela pe gheata dusa pe munte in caruta maro cu perdele verzi, chipsuri neimpartite, emotii de zapada, ganduri ascunse, asteptari de detectivi, cer senin fara luna, care probabil se ascundea printre munti si care asculta la radio melodii de inima de gheata, ironii tricolore, contracte inca nesemnate, magie din cea mai buna si tanarul gheorghe care inteapa aerul cu nasul, cupe de vin, calatorii imaginare, pisici suparate ca nu au zgariat cuvinte prin timpane. are vreun sens? nu se termina in nici un fel. povestea continua...

luni, 2 august 2010

am obosit...

am obosit sa fur petece de prin croitorii...am inteles ca asta e destinul meu, dar am obosit...din atatea petece sustrase n-am reusit sa-mi fac nici macar o haina care sa-mi tina de cald...a fost doar o jumatate de palton...m-am tot mintit ca e unul intreg....ca incepand cu luna aceea torida am si eu ceva intreg, ceva dupa care nu trebuie sa mai alerg, ca nu trebuie sa mai cersesc nimic...ca o sa primesc in valuri petece de fericire...compotul de autoamagirea nu e zeama lunga...a expirat acum , cand am obosit...
vorbesc porcarii si scriu tampenii, dar nu mai fur petece...

joi, 25 martie 2010

obsesia colorata...


ploua cu obsesii verzi...rupe-mi hainele ca sa nu ma atinga acidul obsesilor... coboara voalul peste fata si treci mai departe...de ce privesti in jos? ca sa-mi mananc ciocolata asa de tarziu...o data e intamplator, a doua oara e nelinistitor...nimic nu se termina intr-o obsesie verde, mereu e ceva nou de implinit, de descoperit... e mafia intalnirilor care spera si ucide la comanda elanuri realisete...e ridicol de interpretat chiar si o secunda intr-un ocean...e o banca scunda pe un furtun verde si niste ochi verzi sub o caciula neagra, tortul e verde, de fapt totul e verde si creierul meu e verde...fug in verde, dar ma trezesc in caprui...ne intalnim pe un coridor verde, dar nu ne atingem... o distanta verde ne separa si un drum verde ma copleseste, de fapt e un vis verde...unghii alb-albastre in manusi verzi, fara rezultat...indiferenta neagra, dar placere verde... esarfa verde, dar nu la gatul meu, ganduri obscene, dar nu in capul meu...balcon improvizat fara serenade verzi...vorbe mute si verzi pe o coala cotidiana intinsa in amurguri sarate...adunam secunde intr-o existenta tulbure...vanam monstrii intr-un oval prin care zboara un puc pe care oricate plase as intinde nu reusesc sa-l prind in manusa verde...desenez schite verzi pentru un model strain...lichior verde care se scurge pe piept lasand o urma sonora...si tu, verde, de ce nu vorbesti?

luni, 22 martie 2010

astenie de primavara (un episod)...


ne-am intors inr-o zi cu soare in orasul placerilor interzise. de data in rol de ea1 si ea2. fana si zuzi au fost macinate in rasnita trecutului, au ramas lipite ca un abtibild de alte vremuri, in alte timpuri...
sa purcedem la drum, intr-o zi de duminica nu era lucru usor cu un sofer plictisit...dar deja astea sunt detalii...drumul gropanos nu merita mentionat...gulas, paprikas, supa de rosii, nimic nu se compara cu desertul primit intr-un hambar inghetat...muzica iesea din piepturi si nu e doar o metafora, boxele de la caminul cultural erau cocotate pe schele, aproape de locul "nostru", asa cum l-a caracterizat fostul chelar...revenind, ea1 si ea2 pierdute printre viitorul orasului imbracat in costume populare... o banca scorojita in loc de scanduri, evolutie imensa...basul vibra in pieptul uneia dintre ele din cauza unei prezente de pe partea stanga...au fost doua experiente individuale mai individuale ca niciodata, vazute de din unghiuri diferite si din sentimente neimpartasite...chiar daca nu a mai fost ca inainte, incursiunile par a avea efect stimulator si linistitor... ea1 si-a lipit nasul de plexiglas si s-a uitat la hochei...fara cautari arzatoare, fara gol in stomac, doar cu un pic de rosu in obraji din cauza de cuvinte anterioare cu privire la lucruri salbatice...o lume paralela intr-un glob de cristal fara vreo legatura cu realitatea...dovada au stat si bratele noptii somnoroase care m-au strans la piept...mai haotic de atat nu cred ca puteam sa scriu, dar sunt senzatii care nu se repeta, care nu se pot descrie si nici rescrie...

sâmbătă, 20 martie 2010

din coasta lui adonis...

- daca adonis iti propune... esti in stare?
- da.
- de ce?
- de verde, de placere, de curiozitate.
- cand?
- intr-o dimineata de iarna cu soare rece si turturi la gura, cu miros de cafea, cu emotii, cu fluturi in cap, cu goluri in stomac, cu flori de gheata in par.
- unde?
- pe o banca curba intr-un vestiar curat. intr-un pat dezechilibrat. pe o suprafata rece taiata de doua patine. pe o podea de iasomie.
- cum?
- salbatic si tandru. tandru si salbatic.
- daca adonis iti propune o plimbare, esti in stare?
- nu.
- de ce?
- adonis are doua coaste rupte....
- cand? unde ? si cum?
- nu-si mai au rostul.



luni, 1 martie 2010

mi-e dor...

mi-e dor de ibiza. mi-e dor de trezitul de dimineata cu gandul ca peste 5 ore o sa ajung in fata patinoarului.
mi-e dor de toate glumele si de toate fanteziile urzite langa bordul unei micute masini poreclite rosinanta.
mi-e dor de meciurile de hochei vazute cu jumatate de ochi, restul se plimbau prin alte parti. mi-e dor de inghesuiala de la masa presei din ibiza, de inspiratia pe care o aveam atunci cand mergeam acolo.
mi-e dor de incertitudini, de suc de mere, de discutiile despre tatuaje, de convorbiri ascunse.
mi-e dor de cafele nocturne varsate, de ninsori prinse sub tenesi verzi, de par indreptat, de numerele de pe tricouri, de emotii puternice.
mi-e dor de vulpite in anumite contexte, de accente, de silabe, de porecle nenumarate.
mi-e dor de luna plina.
mi-e dor de frig si de zapada, de rataciri prin ibiza, de ciocolata de casa, de fotografii miscate, de strigate disperate, de parcuri inghetate, de cafele cu brazi in interiror.
mi-e dor de spitalul de nebuni, acela imaginar, de tricouri mov cu numere sugestive, de soarele puternic din depresiune, de capse desfacute brutal, de gaste cu gatul rosu, de posturi de radio straine, de coate strengaresti, de vederi stilizate.
mi-e dor de multe...

duminică, 28 februarie 2010

aberatii obeze...


o fata sta pe buza unui abis....
gandeste...fata, nu abisul si nici buza....
pluteste...abisul, nu fata si nici buza...
iubeste...buza, nu si fata...
fumeaza...abisul, nu fata, poate si buza...
zboara...fata, buza, nu si abisul...
uita...buza, abisul si fata...
uraste...fata, buza, nu si abisul...