ploua cu obsesii verzi...rupe-mi hainele ca sa nu ma atinga acidul obsesilor... coboara voalul peste fata si treci mai departe...de ce privesti in jos? ca sa-mi mananc ciocolata asa de tarziu...o data e intamplator, a doua oara e nelinistitor...nimic nu se termina intr-o obsesie verde, mereu e ceva nou de implinit, de descoperit... e mafia intalnirilor care spera si ucide la comanda elanuri realisete...e ridicol de interpretat chiar si o secunda intr-un ocean...e o banca scunda pe un furtun verde si niste ochi verzi sub o caciula neagra, tortul e verde, de fapt totul e verde si creierul meu e verde...fug in verde, dar ma trezesc in caprui...ne intalnim pe un coridor verde, dar nu ne atingem... o distanta verde ne separa si un drum verde ma copleseste, de fapt e un vis verde...unghii alb-albastre in manusi verzi, fara rezultat...indiferenta neagra, dar placere verde... esarfa verde, dar nu la gatul meu, ganduri obscene, dar nu in capul meu...balcon improvizat fara serenade verzi...vorbe mute si verzi pe o coala cotidiana intinsa in amurguri sarate...adunam secunde intr-o existenta tulbure...vanam monstrii intr-un oval prin care zboara un puc pe care oricate plase as intinde nu reusesc sa-l prind in manusa verde...desenez schite verzi pentru un model strain...lichior verde care se scurge pe piept lasand o urma sonora...si tu, verde, de ce nu vorbesti?
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu