totul incepe cu un spate intors...atunci incepi sa culegi frunze putrezite, franturi neplacute ale unei intamplari placute...de la suc de portocale treci direct la suc de lamai proaspete...la taceri lungi care nu mai au intelesul potrivit... de fapt atunci incepe tristetea cu adevarat, desi mai trecusei prin mici seisme epidermice...atunci incepi sa intelegi ca ceva s-a terminat si nu e zaharul din zaharnita...degeaba versi pahare de apa peste obrajii zilei prezente, peste cei ai zilei viitoare si peste cei ai zilei trecute...ai ajuns in punctul mort in care compromisul nu mai e optiune...chiar daca o sa ramai goala pe niste scari temporale fara de sfarsit...si daca ar fi ultimul anotimp, ultima pala de vant, ultimul...imposibilul nu mai e posibil...farsa unei veri ti se scurge printre urechi, doar ca inainte iti leganase parul...cineva iti spune subtil ca aici nu mai e locul tau...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
tu mai scrii sau doar o freci?
are dreptate shmeny... nu stiu cum am ajuns aici dar mi-a placut... tu si cuvintele, intalniti-va mai des :)
@shmeny
doar o frec
@ vladimir teodorescu
ne intalnim, dar nu mai avem discutii atat de spectaculoase ca pe vremuri si nici stari asemanatoare
sau frecatul a devenit atat de placut incat ti se rupe de discutii tampite cu niste cuvinte letargice si fara chef de viata :P?
probabil asta e problema, eu am mai mult chef de viata si nu-mi place sa-l irosesc pe discutii, ci vreau sa-l cheltuiesc pe fapte...:)
Trimiteți un comentariu