dorinta...

vreau smaralde...si mai vreau eu multe, dar deocamdata vreau un smarald...de unde pornirea asta verde? arturo perez reverte stie cel mai bine...

pe mare...

" -Ce vrei de la ea?
-Vreau sa-i numar pistruii, Pilotule. Ai observat?...Are mii si mii, si vreau sa-i numar pe toti, unul cate unul , parcurgand-o cu degetul ca pe o harta nautica. Vreau sa trasez itinerarii de la un Cap la altul , sa ancorez in toate intrandurile, sa-i strabat pielea...Intelegi?
- Inteleg. Vrei s-o regulezi."

Harta sferica- Arturo Perez Reverte

sunt un melc de vara-toamna in ale cititului. sau mai bine, sunt un lenes in parcurusl foilor negre adunate si copertate. in ultima perioada, cel putin. asa ca dupa "zbor deasupra unui cuib de cuci", a urmat "harta". motivele pentru acest semi-abandon sunt complexe si diverse. cartea este pe alocuri sublima, iar cuvintele care descriu viata cu ajutorul instrumentelor de navigatie deschid pofta pentru un leganat de vas pe o mare intinsa...

poezie, poezie...continuarea e pentru cine stie...

Singurateca ea ma asteapta sa-i vin acasa,

În lipsa mea ea se gândeste numai la mine,

ea cea mai draga si cea mai aleasa

dintre roabele sublime.

Ei i se face rau de singuratate

ea sta si spala tot timpul podeaua

pâna o face de paisprezece carate

si tocmai sa calce pe dânsa licheaua.

Ea spala zidul casei cu mâna ei

si atârna pe dânsul tablouri

ca sa se bucure derbedeul, e-hei

cazut de la usa-n ecouri.

Ea îsi asteapta barbatul betiv

Ca sa-i vina acasa

si degetele albe si le misca lasciv

pentru ceafa lui cea frumoasa.

Pregatindu-i-le de dezbatatea tine în boluri si zeama acra,

parul lung si negru si-l întinde de la usa spre pat

sa nu greseasca barbatul niciodata

drumul predestinat.

A mea -Nichita Stanescu

toamna se numara merele (fana si zuzi, partea a VI-a)...

motto: "mă tem ca n-am să te mai vad, uneori"

Emotie de toamna-Nichita Stanescu

picioare goale strivind frunze uscate, rochii vaporoase acoperite de hlamide verzi, anacronice in felul lor, fana si zuzi in cautarea timpului pierdut...

...epopeea celor doua se reia in tuse puternice de ocru...

...broscuta oac n-a facut nazuri cand a auzit ca i se pregateste o noua alergatura spre miercurea-ciuc, nu fusese ea la salonul de infrumusetare, dar avea incredere ca cine o vrea, o ia asa cum e, cu praf pe capota si cu revizia tehnica expirata. detalii. fana si zuzi adunate de prin diferite colturi ale fericirii de toamna au incalecat din nou pe ne-rosinanta, dar broscuta pana la proba contrarie.

coincidenta imnala si solemna a fost doar scanteia care avea sa aprinda focul in capitele imaginatiei. asta s-a intamplat dupa ce valurile de culori s-au astamparat, padurile renuntasera sa-si mai afieze fardurile. ogoarele erau parjolite, fantanile otravite si barbatii ne-scosi in lume. mima se poate juca si in masina. in acest timp, in orasul pasilor irositi, toamna imprastia parfum pe corpuri schitate in creion chimic.

miroase a emotii si a cafea in holul hotelului F. fana si zuzi au viziuni intrerupte de amenintarea tornadei "Vulpoi". dar prezentei fanei avea s-o transforme doar intr-un vant care i-a mangaiat din greseala buzele zuziei. ea nu recunoaste, dar dupa ore de tortura, o va face.

-da tu lucrezi la autostrada, intreaba vulpoiul cu ambele labute ferecate (e si el un personaj mai vechi in epopee)

fana e un pic bulversata: ce nu i-a placut la mine? vorbesc prea tare? dau din maini? scuip coji de seminte? dorm in timpul orelor de program? beau prea mult? miros a transpiratie?

- pai daca porti astfel de culori pe unghii. deci vulpoiul nu e daltonist si e atent la detalii.

si a venit iarna peste zana melopeelor.

bocanci si cizme imblanite inutile, blugi si mantii calduroase ancorate foarte bine in gheata, fana si zuzi fata in fata cu reactiunea...

discutia lor cu fermierul-vorbitor s-a reluat natural. s-au perfectat viitoare acte ce vor lasa accesul liber spre iarna si spre ger.

timpul nu mai are rabdare cu fana, nu e mai e vremea...

... genunchilor induiosati

...golurilor in stomac

...numaratorii pana la 44

...saluturilor zambitoare

..conversatiilor estetice

..ochilor verzi

stefan vorbeste la telefon si uita sa salute. pana la urma, stefan, cine-i stefan?

timpul o indeparteaza pe zuzi. dar e vremea...

...genunchilor tremurand

...tatuajelor

...colorarii fluturilor

...numaratorii pana la 10

...cautarii privirilor

antoine e racit si arunca firimituri de ocheade. il doare mana. are un tatuaj nou. pana la urma, ce inseamna 2008?
dar pentru amandoua au fost orele dezvelirii statuii lui adonis cel mic. in trecut vazusera ele o parte din el (ochii, alunita de deasupra buzei). voalul s-a dat la o parte vineri seara lasand la iveala parul carliontat, nasul in vant si crosa ridicata deasupra capetelor lor. mai zambitor ca de obicei, adonis cel mic a fost zgomotul din tacerea deranjanta. pata cea noua de verde...

in iarna s-a stins lumina.

in toamna s-a facut noapte. broscuta oac n-a adormit. fana si zuzi au dansat invelite in frunze pe carari ude, scuipand hohote de ras meriere (despre asta mai tarziu)...

sunt o vaca...

da. ma simt o vaca. si nu ma simt vacuta xi cea simpatica. ma simt joiana cea urata si antipatica. joiana de lapte acru, nu de lapte dulce. o vaca, ce atatea cuvinte inutile...