amintiri de pustoaica...

aveam 16 ani si un castron galben cu cirese...un album cu abtibilduri...o camera in care erau doua prietene si un televizor...si aveam si euro 2000...si un pic mai multa pasiune stransa sub unghii pentru echipa nationala...eram inca in grupe, dar nu mai stiu care meci...un egal cu germania...o infrangere in minutul nouazeci cu portugalia (gol costinha) si nebunia de meci cu anglia, 3-2, penalty-ul lui ganea si vorbele lui dulci de dupa marcarea golului....si apoi acel 0-2 cu italia...au trecut atat de multi ani sau asa mi se pare...nu mai tin minte la care dintre meciuri (nu cel cu italia) mi-am adus prietenele la mine ca sa mancam cirese in buza verii...am strigat, dar nu am baut bere, nu se asorta cu ciresele...si la final am vrut sa iesim in strada...pana la urma n-am iesit in centru, langa fantana...si asa cum se intampla intotdeauna chiar daca amintirile nu sunt chiar atat de ofertante avem noi grija sa le impachetam si sa le scoatem la taraba ca trufandale...mana lui hagi pe inima, golul lui chivu din meciul cu anglia, bucuria lui ganea, nebunia lui dorinel munteanu...

am 24 de ani si un pachet de tigari...albumul este acasa la fetesti, fara abtibilduri, un cadou nostalgic primit de la tata...camera aceea parca nu mai e a mea, iar prietenele s-au imprastiat prin tara...euro 2008 nu mai e al meu...in toti cei opt ani am rupt legaturile cu echipa nationala, cu fotbalul...ochii care nu se vad, se uita si se indreapta spre alti ochi...din meciul romania-franta n-am retinut nimic, poate doar exacerbarea de la inceput...un imn fortat invatat pe genunchi in vestiar...ce bine ca se canta doar trei strofe...cam asta e prezentul...peste opt ani poate peria zilelor si noptilor o sa stearga praful de pe fotografia acestor europene pe care nu le revendic, dar la al caror proces particip de pe ultimul rand, scaunul din dreapta...