am obosit sa fur petece de prin croitorii...am inteles ca asta e destinul meu, dar am obosit...din atatea petece sustrase n-am reusit sa-mi fac nici macar o haina care sa-mi tina de cald...a fost doar o jumatate de palton...m-am tot mintit ca e unul intreg....ca incepand cu luna aceea torida am si eu ceva intreg, ceva dupa care nu trebuie sa mai alerg, ca nu trebuie sa mai cersesc nimic...ca o sa primesc in valuri petece de fericire...compotul de autoamagirea nu e zeama lunga...a expirat acum , cand am obosit...vorbesc porcarii si scriu tampenii, dar nu mai fur petece...
