obsesia colorata...

ploua cu obsesii verzi...rupe-mi hainele ca sa nu ma atinga acidul obsesilor... coboara voalul peste fata si treci mai departe...de ce privesti in jos? ca sa-mi mananc ciocolata asa de tarziu...o data e intamplator, a doua oara e nelinistitor...nimic nu se termina intr-o obsesie verde, mereu e ceva nou de implinit, de descoperit... e mafia intalnirilor care spera si ucide la comanda elanuri realisete...e ridicol de interpretat chiar si o secunda intr-un ocean...e o banca scunda pe un furtun verde si niste ochi verzi sub o caciula neagra, tortul e verde, de fapt totul e verde si creierul meu e verde...fug in verde, dar ma trezesc in caprui...ne intalnim pe un coridor verde, dar nu ne atingem... o distanta verde ne separa si un drum verde ma copleseste, de fapt e un vis verde...unghii alb-albastre in manusi verzi, fara rezultat...indiferenta neagra, dar placere verde... esarfa verde, dar nu la gatul meu, ganduri obscene, dar nu in capul meu...balcon improvizat fara serenade verzi...vorbe mute si verzi pe o coala cotidiana intinsa in amurguri sarate...adunam secunde intr-o existenta tulbure...vanam monstrii intr-un oval prin care zboara un puc pe care oricate plase as intinde nu reusesc sa-l prind in manusa verde...desenez schite verzi pentru un model strain...lichior verde care se scurge pe piept lasand o urma sonora...si tu, verde, de ce nu vorbesti?

astenie de primavara (un episod)...

ne-am intors inr-o zi cu soare in orasul placerilor interzise. de data in rol de ea1 si ea2. fana si zuzi au fost macinate in rasnita trecutului, au ramas lipite ca un abtibild de alte vremuri, in alte timpuri...

sa purcedem la drum, intr-o zi de duminica nu era lucru usor cu un sofer plictisit...dar deja astea sunt detalii...drumul gropanos nu merita mentionat...gulas, paprikas, supa de rosii, nimic nu se compara cu desertul primit intr-un hambar inghetat...muzica iesea din piepturi si nu e doar o metafora, boxele de la caminul cultural erau cocotate pe schele, aproape de locul "nostru", asa cum l-a caracterizat fostul chelar...revenind, ea1 si ea2 pierdute printre viitorul orasului imbracat in costume populare... o banca scorojita in loc de scanduri, evolutie imensa...basul vibra in pieptul uneia dintre ele din cauza unei prezente de pe partea stanga...au fost doua experiente individuale mai individuale ca niciodata, vazute de din unghiuri diferite si din sentimente neimpartasite...chiar daca nu a mai fost ca inainte, incursiunile par a avea efect stimulator si linistitor... ea1 si-a lipit nasul de plexiglas si s-a uitat la hochei...fara cautari arzatoare, fara gol in stomac, doar cu un pic de rosu in obraji din cauza de cuvinte anterioare cu privire la lucruri salbatice...o lume paralela intr-un glob de cristal fara vreo legatura cu realitatea...dovada au stat si bratele noptii somnoroase care m-au strans la piept...mai haotic de atat nu cred ca puteam sa scriu, dar sunt senzatii care nu se repeta, care nu se pot descrie si nici rescrie...

din coasta lui adonis...

- daca adonis iti propune... esti in stare?

- da.

- de ce?

- de verde, de placere, de curiozitate.

- cand?

- intr-o dimineata de iarna cu soare rece si turturi la gura, cu miros de cafea, cu emotii, cu fluturi in cap, cu goluri in stomac, cu flori de gheata in par.

- unde?

- pe o banca curba intr-un vestiar curat. intr-un pat dezechilibrat. pe o suprafata rece taiata de doua patine. pe o podea de iasomie.

- cum?

- salbatic si tandru. tandru si salbatic.

- daca adonis iti propune o plimbare, esti in stare?

- nu.

- de ce?

- adonis are doua coaste rupte....

- cand? unde ? si cum?

- nu-si mai au rostul.

mi-e dor...

mi-e dor de ibiza. mi-e dor de trezitul de dimineata cu gandul ca peste 5 ore o sa ajung in fata patinoarului.

mi-e dor de toate glumele si de toate fanteziile urzite langa bordul unei micute masini poreclite rosinanta.

mi-e dor de meciurile de hochei vazute cu jumatate de ochi, restul se plimbau prin alte parti. mi-e dor de inghesuiala de la masa presei din ibiza, de inspiratia pe care o aveam atunci cand mergeam acolo.

mi-e dor de incertitudini, de suc de mere, de discutiile despre tatuaje, de convorbiri ascunse.

mi-e dor de cafele nocturne varsate, de ninsori prinse sub tenesi verzi, de par indreptat, de numerele de pe tricouri, de emotii puternice.

mi-e dor de vulpite in anumite contexte, de accente, de silabe, de porecle nenumarate.

mi-e dor de luna plina.

mi-e dor de frig si de zapada, de rataciri prin ibiza, de ciocolata de casa, de fotografii miscate, de strigate disperate, de parcuri inghetate, de cafele cu brazi in interiror.

mi-e dor de spitalul de nebuni, acela imaginar, de tricouri mov cu numere sugestive, de soarele puternic din depresiune, de capse desfacute brutal, de gaste cu gatul rosu, de posturi de radio straine, de coate strengaresti, de vederi stilizate.

mi-e dor de multe...