totul incepe cu un spate intors...atunci incepi sa culegi frunze putrezite, franturi neplacute ale unei intamplari placute...de la suc de portocale treci direct la suc de lamai proaspete...la taceri lungi care nu mai au intelesul potrivit... de fapt atunci incepe tristetea cu adevarat, desi mai trecusei prin mici seisme epidermice...atunci incepi sa intelegi ca ceva s-a terminat si nu e zaharul din zaharnita...degeaba versi pahare de apa peste obrajii zilei prezente, peste cei ai zilei viitoare si peste cei ai zilei trecute...ai ajuns in punctul mort in care compromisul nu mai e optiune...chiar daca o sa ramai goala pe niste scari temporale fara de sfarsit...si daca ar fi ultimul anotimp, ultima pala de vant, ultimul...imposibilul nu mai e posibil...farsa unei veri ti se scurge printre urechi, doar ca inainte iti leganase parul...cineva iti spune subtil ca aici nu mai e locul tau...
marți, 20 octombrie 2009
luni, 5 octombrie 2009
imbatranirea broastei verzi...
... de cand avea ochii intregi, gatul necusut, florile neofilite si nasul stramb de fericire...
...de cand nu era asa murdara ca acum...
...de cand nu se saturase sa astepte pasarile calatoare...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
